Din cuprinsul articolului
Tot mai multe cercetări arată că vitamina D3 și vitamina K2 nu sunt simple suplimente „de sezon”, ci două molecule care colaborează în mod direct pentru a direcționa calciul acolo unde trebuie.
Combinația poate susține sănătatea oaselor și ar putea reduce riscul depunerilor de calciu pe artere, potrivit unor studii recente. Beneficiile apar însă doar atunci când dozele sunt adecvate și administrarea este monitorizată medical.
De ce D3 nu funcționează singură
Vitamina D3 are un rol esențial în absorbția calciului din intestin. Fără ea, organismul nu poate prelua eficient acest mineral, iar oasele au de suferit. Când nivelul de D3 e optim, cantitatea de calciu din sânge crește și este disponibilă pentru procesul de formare a oaselor.
Problema apare atunci când aportul este prea mare, fie din suplimente de vitamină D, fie din combinația cu doze ridicate de calciu. Mai multe studii, inclusiv unele publicate în reviste de endocrinologie, au arătat că excesul poate duce la hipercalcemie și, în unele situații, la un risc mai mare de calculi renali sau depuneri de calciu în vasele de sânge.
Pe scurt, D3 ajută la absorbția calciului, dar nu îl poate „ghida” în organism.
K2, molecula care dirijează calciul în oase și îl ține departe de artere
Vitamina K2 face exact această parte a muncii. Activează două proteine cheie:
-
osteocalcina, care permite încorporarea calciului în structura osoasă;
-
matrix Gla, o proteină produsă în pereții vaselor de sânge, care împiedică fixarea calciului acolo unde nu trebuie.
Cercetătorii explică adesea rolul vitaminei K2 ca pe un „controlor de trafic”: trimite calciul spre oase și îl oprește din drumul spre artere sau țesuturi moi.
De ce se recomandă uneori D3 și K2 împreună
Mai multe studii pe femei aflate la menopauză sau persoane cu osteoporoză arată că asocierea D3 + K2 are efecte superioare comparativ cu suplimentarea doar cu vitamină D. Sunt raportate creșteri mai bune ale densității minerale osoase și o eficiență mai mare a procesului de mineralizare.
În paralel, cercetări timpurii privind calcificarea arterială arată că această combinație ar putea încetini evoluția depunerilor de calciu la unele categorii de pacienți. Rezultatele sunt încă mixte și sunt necesare studii ample pentru a demonstra beneficii cardiovasculare clare, dar direcția este considerată promițătoare.
Ce spun datele despre riscul cardiovascular
Pentru că vitamina D3 crește calciul circulant, există temeri că suplimentarea în doze mari și fără echilibrarea procesului cu vitamina K ar putea favoriza, în timp, depunerile pe artere. De aceea, K2, în special forma MK-7, este intens studiată pentru capacitatea de a activa proteinele care mențin elasticitatea vasculară.
Meta-analizele actuale arată că suplimentarea cu vitamina K poate încetini moderat progresia calcificărilor vasculare. Totuși, nu există dovezi solide că reduce riscul de infarct sau mortalitate, iar specialiștii subliniază că domeniul este în plină cercetare.
Doze, siguranță și cine ar trebui să fie atent
Cele mai multe studii folosesc:
-
800–2.000 UI vitamina D3 pe zi (20–50 micrograme),
-
90–200 micrograme vitamina K2.
Dar „mai mult” nu înseamnă „mai bine”. Vitamina D administrată cronic în doze mari poate deveni toxică, iar K2 poate interacționa cu medicamente precum warfarina și alte anticoagulante.
Specialiștii recomandă:
-
testarea nivelului de vitamina D înainte de suplimentare;
-
evaluarea medicației și istoricului medical;
-
evitarea auto-administrării dozelor mari, mai ales în cazul persoanelor cu risc cardiovascular.
Ce ajută cu adevărat sănătatea inimii și a oaselor
Chiar și cu discuțiile tot mai intense despre D3 și K2, măsurile de bază rămân la fel de importante:
-
alimentație bogată în legume verzi, pește, lactate fermentate și surse naturale de K2;
-
expunere controlată la soare sau suplimentare atentă cu D3;
-
menținerea unei greutăți stabile;
-
exercițiu fizic constant;
-
limitarea alimentelor ultra-procesate și a excesului de sare.
Combinarea vitaminelor D3 și K2 poate fi o opțiune valoroasă pentru unele persoane, dar efectele depind de doze, context medical și de felul în care organismul gestionează calciul. Medicul rămâne cel care poate ajusta recomandările în funcție de vârstă, analize și eventuale riscuri cardiovasculare.
