Procesul alienării parentale afectează copiii, care devin un instrument de luptă între adulţi.
Acest lucru provoacă probleme în dezvoltarea psiho-emoţională, susţin specialiştii prezenţi joi la o dezbatere organizată de către Societatea Română pentru Drepturile Omului şi Asociația pentru Educaţie şi Sănătate Mens Sana.
„Se ştie foarte bine că, atunci când se despart doi oameni, ajung la conflict şi atunci copilul are de suferit. El devine instrumentul de luptă între cei doi adulţi, asta provoacă nişte probleme în dezvoltarea psiho-emoţională a copilului, nişte efecte pe termen lung care ar putea totuşi să fie preîntâmpinate dacă oamenii ar fi instruiţi şi ar şti care sunt efectele sau care sunt riscurile în cazul în care nu avem grijă de această dezvoltare psiho-emoţională a copilului după divorţ. Avem în cabinet noi psihologii, din ce în ce mai multe cazuri de copii care suferă din cauza divorţului părinţilor şi nu numai atât, se produce o confuzare emoţională a lor, este pur şi simplu o suferinţă atunci când, apropiindu-se de unul dintre părinţi, simt că îl trădează pe celălalt şi invers”, a declarat pentru AGERPRES Lorena Diaconescu de la Asociaţia pentru Educaţiei şi Sănătate Mens Sana.
La rândul său, reprezentantul Societăţii Române pentru Drepturile Omului, avocatul Artin Sarchizian, a spus că este un drept fundamental al oricărui copil, al oricărui minor, de a fi protejat împotriva oricărei forme de abuz.
El a afirmat că atunci când este vorba despre alienarea parentală se poate discuta şi despre abuz emoţional.
„(…) În momentul în care discutăm despre alienare parentală discutăm de abuz psihologic, emoţional, chiar dacă din punct de vedere ştiinţific acest fenomen nu este recunoscut, totuşi nu este nici contestat, ceea ce înseamnă că există. Noi, practicienii, vedem zi de zi, dar din păcate cadrul legislativ nu este de natură să apere minorul împotriva acestor forme de agresiune, aş putea spune, de abuz emoţional, abuz din punct de vedere psihologic. Ceea ce înseamnă că în momentul de faţă drepturile minorului din această perspectivă nu sunt respectate, deşi statul român s-a angajat din punct de vedere chiar internaţional să apere aceste drepturi elementare. Prin urmare, putem discuta de un minus la acest capitol de ceea ce înseamnă protecţie. Această dezbatere îşi propune să semnaleze acest vid legislativ care este extrem de periculos din punctul meu de vedere”, a spus avocatul.
În opinia sa, statul, prin autorităţile abilitate, ar trebui să îşi îndeplinească obligaţia de a legifera şi de a stabili anumite norme în această privinţă.
„Eu sper ca autorităţile să fie sensibilizate şi practic statul, prin autorităţile abilitate, să îşi îndeplinească obligaţia de a legifera, de a stabili anumite norme care să prevină şi chiar să sancţioneze în măsura în care s-a produs o astfel de faptă de alienare parentală. (…) Eu spun să fie un început ca legiuitorul, ca parlamentarii noştri, să schimbe ceva. Este o chestiune foarte simplu de realizat, probabil cu câteva cuvinte care pot fi adăugate la lege în care să se spună că se interzice pe de o parte orice formă de abuz emoţional. De altfel, scrie în momentul de faţă în legea 272/2004 că este interzisă abuzarea copilului din toate punctele de vedere, dar, dacă avem o normă fără o sancţiune, degeaba o avem. Ar trebui să se adauge că o astfel de faptă de abuz emoţional se sancţionează de lege în mod progresiv în funcţie şi de gravitate şi se poate din punctul meu de vedere ajunge şi la decăderea din exerciţiul drepturilor părinteşti”, a afirmat Artin Sarchizian.
