Din cuprinsul articolului
Costuri obligatorii pentru proprietari la bloc. Gelu Pușcaș, avocat, specializat în dreptul asociațiilor de proprietari și litigii privind administrarea proprietăților, a explicat într-o postare pe un cont de socializare că proprietarii care stau la bloc vor avea costuri suplimentare.
Potrivit avocatului, chiar dacă un proprietar are zero persoane trecute în lista de întreținere, acesta trebuie să suporte o serie de cheltuieli legate de proprietatea deținută.
„Fiecare apartament include și o cotă parte indiviză din spațiile comune ale blocului, precum casa scării, terasa, ascensorul sau fațada. Această cotă este menționată în actul de proprietate și generează obligații financiare pentru întreținerea, repararea sau modernizarea acestor elemente comune, indiferent dacă proprietarul locuiește sau nu în imobil, a explicat avocatul Gelu Pușcaș într-o postare realizată pe Facebook, citează Capital.
Costuri legate de consumuri comune
Astfel, chiar dacă apartamentul este nelocuit sau proprietarul este plecat din localitate ori din țară, acesta trebuie să contribuie la cheltuieli precum reparațiile liftului, lucrările la acoperiș sau terasă, intervențiile la instalațiile comune, precum și la plata salariilor pentru personalul asociației, inclusiv administrator, președinte sau cenzor.
De asemenea, pot exista costuri legate de consumuri comune, cum ar fi apa utilizată pentru curățenie sau alte activități stabilite de adunarea generală.
Pe de altă parte, există și costuri care nu trebuie plătite în cazul unui apartament nelocuit. Printre acestea se numără energia electrică, gazele, salubritatea și vidanjarea, întrucât acestea depind direct de consumul efectiv.
„CE AM DE ACHITAT ÎN LISTA DE PLATĂ DACĂ NU LOCUIESC? 0 PERSOANE = 0 OBLIGAȚII DE PLATĂ?
I. Motivarea pe înțelesul tuturor
În ipoteza în care în apartament nu locuiește nimeni și proprietarul are zero la numărul de persoane prezente, nu înseamnă că nu are de plată sume de bani. Lipsa numărului de persoane, la persoane prezente în lista de plată, nu echivalează/nu înseamnă că proprietarul nu are de suportat sume aferente proprietății pe care o deține.
Explicația este aceea că, proprietatea deținută are și o cotă/fracție/procent din părțile comune ale blocului. Fiecare proprietar, în actul de deținere al apartamentului, are evidențiată/menționată și o cotă parte indiviză din părțile comune ale blocului. Cu alte cuvinte, deține astfel și o cotă ideală din casa scării, terasă, ascensor, fațada blocului etc.
Un proprietar chiar dacă este plecat din țară sau este în altă localitate și apartamentul este nelocuit, va avea de suportat tot ceea ce reprezintă cheltuieli care vizează întreținerea, repararea sau investițiile la partea comună.
Va avea de suportat reparația la lift chiar dacă nu folosește acel lift; va avea de suportat reparația la terasă sau acoperiș chiar dacă are apartamentul la parter și este nelocuit; are de suportat reparația la țeava de pe coloana de 2 camere de la scara 1 chiar dacă apartamentul nelocuit al proprietarului este la scara 2 pe coloana de 3 camere; va avea de suportat salariile/remunerațiile (președinte, administrator, cenzor); va avea de suportat inclusiv apa, în situația în care la nivelul adunării generale s-a hotărât repartizarea diferențelor la cota indiviză sau s-a hotărât ca o cantitate de apă necesară spălării pubelelor și/sau scării să fie repartizată pe cotă, etc.
Tot ceea ce ține de partea comună, se va regăsi în lista de plată și în dreptul proprietarului al cărui apartament este nelocuit. Tot ceea ce se regăsește în lista de plată ca și obligație de plată, este enumerat în art. 85 din Legea 196/2018 redat mai jos în acest material”, a scris Gelu Pușcaș pe Facebook.
Obligația de plată
Avocatul subliniază că obligația de plată pentru părțile comune are la bază prevederile Codul Civil al României, precum și Legea nr. 196/2018. Cota parte indiviză este direct legată de proprietatea exclusivă.
„Pentru a fi mai uşor de înţeles, menţionez că în situaţia în care NU locuiţi în apartament, NU AVEŢI de plată următoarele costuri:
a) energie electrică;
b) gaze;
c) salubritate:
d) vidanjare.
II. Motivarea mai aprofundată
Lipsa locuirii unui imobil apartament nu echivalează cu lipsa obligației de plată a proprietarului pentru transpunerea în lista de plată a obligațiilor rezultate din proprietatea comună deținută.
Obligația de plată aferentă părților comune își are izvorul în Codul Civil, prevederi reluate de legiuitor în Legea 196/2018 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Cota parte indiviză deținută din proprietatea comună generează obligația de plată a proprietarului. Cota partea indiviză din proprietatea comună este într-o strânsă legatură cu proprietatea privată/exclusivă deținută. O suprafață mare a proprietății exclusive va determina o cotă parte indiviză mai mare din părțile comune, adică o obligație de plată mai împovărătoare pentru proprietar.
Lipsa folosinței părților comune nu determină excluderea de la obligația de plată. Asociația de proprietari are obligația de a întreține tot ceea ce reprezintă parte comună. Chiar dacă nu există constituită o asociație de proprietari, având în vedere prevederile Codului Civil, fiecare proprietar este răspunzător, în limita cotei deținută, să participe cu suma care îi revine pentru întreținere și repararea părților comune”, a mai scris avocatul.
Cheltuielile pe cota-parte indiviză includ fondurile pentru lucrări de întreținere, reparații, consolidare sau modernizare
Pentru o mai bună înțelegere, cheltuielile pe cota-parte indiviză includ fondurile pentru lucrări de întreținere, reparații, consolidare sau modernizare, precum și costuri legate de instalațiile comune, subsol, conducte, casa scării, pod, uscătorie, terasă, ascensor, interfon, centrală termică, tubulatură de evacuare a deșeurilor, structura de rezistență, fațade și acoperiș. În plus, sunt incluse cheltuielile cu personalul asociației, indemnizațiile membrilor, primele, eventuale credite bancare, polițele de asigurare și costurile administrative pentru curățenie și alte servicii.
Textele legale care stau la baza acestor obligații includ prevederi din Legea nr. 196/2018, Codul Civil și Legea nr. 114/1996. De asemenea, avocatul atrage atenția că eventualele modificări ale legislației privind asociațiile de proprietari nu ar elimina aceste obligații, deoarece ele își au fundamentul în Codul Civil, un act normativ dificil de modificat și care a suferit schimbări majore abia în 2011, după forma anterioară din 1865.
„Pentru a înțelege cei interesați și mai bine ce cheltuieli au de plată, pentru un apartament nelocuit, fac trimitere la prevederile art. 85 din Legea 196/2018:
Cheltuielile pe cota-parte indiviză de proprietate reprezintă cheltuielile asociației cu privire la proprietatea comună, cu privire la:
- fondul sau fondurile pentru lucrări de întreținere, service, reparații și, după caz, de consolidare, reabilitare, eficiență energetică, modernizare la părțile de construcții și instalații aflate în/și pe proprietatea comună, astfel cum este descrisă în cartea tehnică a construcției și în acordul de asociere: subsolul; conductele de distribuție și coloanele instalațiilor de apă, canalizare, încălzire, energie electrică; echipamente de echilibrare hidraulică a instalațiilor; casa scării; podul; spălătoria; uscătoria; terasa; ascensorul; interfonul – partea de instalație de pe proprietatea comună; centrala termică proprie; crematoriul; tubulatura de evacuare a deșeurilor menajere; structura de rezistență; fațadele; acoperișul și altele asemenea, conform prevederilor din acordul de asociere;
- personalul angajat sau contractat al asociației: salarii sau remunerații pentru administrator, contabil, instalator, electrician, portar, îngrijitor, personalul care asigură curățenia etc.;
- indemnizații acordate membrilor asociației de proprietari ori persoanelor alese: președintele, membrii comitetului executiv și cenzorului/comisiei de cenzori;
- prime;
- credite bancare;
- contracte sau polițe de asigurări;
- cheltuieli cu produse și accesorii pentru curățenie, alte servicii administrative către proprietatea comună.
III. Textele de lege aplicabile (în sinteză)
a) Legea nr. 196/2018: Art. 2 lit d) g) k) l) p) q), Art. 35, Art. 37 alin. 1, Art. 63 alin. 1
b) Codul Civil: Art. 648, Art. 649, Art. 653, Art. 654, Art. 655, Art. 656.
c) Legea nr. 114/1996 legea locuinței, republicată : Art. 2 lit. i), Art. 35”, a conchis avocatul.
