Probele de urină sunt nelipsite atunci când avem nevoie de un set de analize. Urina se recoltează în două recipiente. Unul este sumarul de urină normal, al doilea urocultura. Urocultura nu este întotdeauna trecută pe listă, medicul de familie va decide dacă este nevoie și de această analiză.
Exista o serie de cerinte generale care trebuie respectate si care asigura o recoltare corecta si implicit rezultate concludente, potrivit mai multor laboratoare care efectuează acest tip de analize.
Ca regula generala, se recomanda recoltarea unui esantion din prima urina de dimineata, iar daca acest lucru nu este posibil, din urina dupa 4 ore de lipsa a mictiunii; de asemenea este necesara obtinerea de la laborator a recipientelor speciale in care se recolteaza urina; inainte de recoltare se va efectua o toaleta riguroasa a organelor genitale cu apa si sapun (fara solutii dezinfectante).
Inainte de recoltare, se recomanda un regim hidric normal si evitarea consumului de alcool. Pentru efectuarea unor anumite analize din urina sunt necesare unele precautii speciale: evitarea fumatului, a stresului, a consumului de cafea si a anumitor alimente, intreruperea tratamentului cu anumite medicamente.
Examenul complet de urină nu necesita precautii speciale, se recolteaza intr-un recipient special cca 10-15 ml din prima urina de dimineata sau din urina urmatoare, dupa 4 ore de absenta a mictiunii. Cu ajutorul lui, se pune în evidență cantitatea prea mare de proteine în urină, ceea ce semnalează o problemă renală sau a căilor urinare.
Prezența corpilor cetonici sau a glucozei în urină semnalează diabetul, iar analiza sedimentului urinar poate detecta hematuria (prezența sângelui în urină).
Urocultura necesita precautii speciale, legate in special de faptul ca urina trebuie recoltata in conditii de sterilitate, nerespectarea regulilor ducand la contaminarea probelor si obtinerea de rezultate false.
Dupa toaleta riguroasa a organelor genitale cu apa si sapun, se recolteaza din prima urina de dimineata cca 20 ml din partea mijlocie a jetului urinar, iar proba trebuie prezentată la laborator în cel mult 2 ore.
Este important ca un eventual tratament cu antibiotice sa nu fie inceput inainte de urocultura, iar daca a fost inceput, urocultura se va efectua dupa cel putin 5 zile de la ultima doza de antibiotic.
Prin urocultură sunt cultivați și identificați germenii care produc infecții ale tractului urinar. Cistita (infecție a vezicii urinare), nefrita și pielonefrita sunt afecțiuni frecvent diagnosticate cu ajutorul uroculturii.
În cazul unui rezultat pozitiv, care arată prezența unei infecții a căilor urinare sau a rinichilor, cantitatea de microbi este de cel puțin 100.000 la un mililitru de urină. Identificarea germenilor este însoțită și de o testare a sensibilității lor la antibiotice (antibiogramă).
