Din cuprinsul articolului
Mucenicii ocupă un loc special în tradiția culinară din România și nu lipsesc din casele credincioșilor pe 9 martie, când sunt pomeniți cei 40 de Mucenici. Deși rețetele diferă de la o regiune la alta, forma de 8 rămâne elementul comun, simbolizând infinitul, credința și sacrificiul.
De-a lungul timpului, mucenicii au fost preparați în moduri diferite, însă rețetele vechi, transmise din generație în generație, continuă să fie apreciate pentru gustul autentic și semnificația lor spirituală.
Cum diferă mucenicii în funcție de regiune
În Moldova, mucenicii sunt preparați dintr-un aluat asemănător celui de cozonac, având dimensiuni mai mari și o textură pufoasă. După coacere, sunt unși cu miere și presărați din abundență cu nucă măcinată, iar uneori sunt însiropați pentru un gust mai intens.
În Muntenia și Dobrogea, tradiția este diferită. Mucenicii sunt mai mici și sunt fierți într-o zeamă dulce, aromată cu scorțișoară, vanilie și coajă de lămâie, fiind serviți ca un desert lichid, cald și parfumat.
În Ardeal și Banat, obiceiul nu a fost la fel de răspândit în trecut, însă în prezent mucenicii au devenit tot mai populari, apărând inclusiv variante moderne, cu glazuri sau diverse umpluturi. Cu toate acestea, rețetele tradiționale rămân preferatele multor români.
Rețeta de mucenici din 1871, păstrată din generație în generație
Una dintre cele mai vechi rețete documentate, datând din anul 1871, descrie mucenicii preparați dintr-un aluat simplu, asemănător celui de pâine. Se folosea făină de bună calitate, frământată cu grijă și lăsată la dospit până când aluatul devenea elastic și ușor de modelat.
Din aluat se formau bastonașe subțiri, care erau împletite și transformate în colăcei în formă de 8, apoi erau coapte până căpătau o culoare aurie. Separat, gospodinele pregăteau un sirop gros, asemănător celui folosit la turtele de Crăciun, în care adăugau apă de flori pentru un plus de aromă.
După coacere, mucenicii erau unși cu sirop, folosind uneori chiar o pană, o tehnică tradițională din acea perioadă. La final, erau presărați cu nucă pisată amestecată cu zahăr și scorțișoară, rezultând un desert aromat și consistent.
Rețeta bogată din perioada interbelică
În perioada interbelică, mucenicii, numiți adesea și sfințișori, erau preparați dintr-un aluat mult mai bogat, asemănător celui de cozonac. Pentru preparare se foloseau făină, gălbenușuri, albușuri, zahăr, unt topit amestecat cu ulei, drojdie, vanilie, rom și coajă rasă de citrice.
Drojdia era dizolvată în lapte călduț și amestecată cu făină, iar ulterior se prepara o plămădeală care era lăsată să crească. După dospire, se adăugau ouăle, zahărul și aromele, iar aluatul era frământat până devenea elastic și ușor de modelat.
Din aluat se formau bastonașe care erau împletite în forma caracteristică de 8, apoi erau coapte până deveneau aurii. După coacere, mucenicii erau unși cu miere și presărați cu nucă măcinată, obținându-se un desert bogat și parfumat.
Rețeta de mucenici fierți, inspirată din tradiția clasică
Una dintre cele mai cunoscute rețete de mucenici fierți este atribuită celebrei autoare de cărți de bucate Sanda Marin. Această variantă presupune prepararea unui aluat simplu din făină, sare, bicarbonat și apă, care este frământat și lăsat la odihnit.
După întinderea aluatului, se decupează colăcei în formă de 8, care sunt lăsați la uscat, uneori chiar până a doua zi. Ulterior, aceștia sunt fierți la foc mic în apă cu puțină sare. Spre final, se adaugă zahăr, vanilie, esență de rom și coajă rasă de lămâie.
După fierbere, mucenicii sunt lăsați să se răcească ușor, apoi sunt serviți în zeama dulce, cu nucă măcinată și scorțișoară presărate deasupra.
Tradiția mucenicilor, păstrată și astăzi
Deși rețetele au evoluat de-a lungul timpului, mucenicii continuă să fie un simbol al tradiției și al credinței. Fie că sunt copți și unși cu miere sau fierți într-o zeamă dulce și aromată, acest desert rămâne unul dintre cele mai iubite preparate tradiționale, pregătit în fiecare an pe 9 martie în casele românilor.
Rețetele vechi, precum cea din 1871, demonstrează că simplitatea ingredientelor și respectarea tradiției sunt cheia unui rezultat autentic, care păstrează gustul și semnificația de odinioară.
Sursa: RTV
