Din cuprinsul articolului
O frecvență cardiacă normală este considerată a fi cea cuprinsă între 60 şi 90 de bătăi pe minut. Totuşi, acest indicator se poate schimba în diferite situații – de exemplu, după o activitate fizică intensă sau din cauza unei emoţii puternice.
Dar ce se întâmplă cu pulsul când sângele este îngroşat? Cardiologul Oleg Goloshtapov susţine că există trei semnificații comune pe care pacienții le atribuie termenului „sânge gros”:
- Când corpul este deshidratat și partea lichidă a sângelui – plasma – se pierde;
- Când numărul de globule roșii crește. Acest lucru se întâmplă adesea la persoanele care sunt într-o stare de hipoxie pentru o perioadă lungă de timp (de exemplu, fumătorii sau cei care fac scufundări);
- Cu coagulare crescută a sângelui. Acest lucru se întâmplă, de exemplu, cu creșterea numărului de trombocite din sânge, boli ale sistemului de coagulare a sângelui și coagulopatie.
„Adevărata îngroșare a sângelui se observă atunci când partea lichidă a sângelui din organism scade – plasma și/sau numărul de elemente sanguine formate, în principal globule roșii, crește. Sângele gros duce foarte des la o creștere a coagulării sale și, ca urmare, la formarea de cheaguri de sânge în vase, infarcte și accidente vasculare cerebrale”, explică Oleg Goloshtapov.
Pentru ca sângele gros să curgă mai bine prin vase, inima va trebui să facă mai multe eforturi. Atunci care ar trebui să fie ritmul cardiac?
După cum spune Oleg Goloshtapov, pentru o persoană cu sindrom de sânge dens, pulsul optim este considerat a fi între 60-80 de bătăi pe minut. Acest lucru asigură un transfer suficient de oxigen, dar nu are ca rezultat creșterea activității cardiace.
Bradicardia poate fi periculoasă
O frecvență cardiacă sub 50 de bătăi pe minut este insuficientă pentru a menține funcționarea normală a creierului, ceea ce poate duce la leșin și vertij.
În schimb o frecvență cardiacă mai mare de 90 de bătăi pe minut pune multă presiune asupra inimii și, ca urmare, poate provoca o uzură rapidă.
„În ceea ce privește tensiunea arterială, pentru orice persoană, inclusiv cele cu sindrom de sânge gros, tensiunea arterială optimă este considerată a fi de 110/70 până la 120/80 mmHg. Presiunea peste 140/90 mmHg este deja hipertensiune arterială, care are un efect dăunător asupra vaselor de sânge și a organelor noastre”, adaugă cardiologul.
„În orice caz, dacă bănuiți o coagulare a sângelui, trebuie să consultați un medic și să faceți un test clinic de sânge. Dacă se detectează îngroșarea sângelui, medicul va prescrie analize suplimentare și tratament adecvat”, conchide specialistul.
