Din cuprinsul articolului
Specialiștii susțin că efectele adverse, precum durerea la locul înțepăturii, durerea de cap sau oboseala sunt comune la majoritatea vaccinurilor, inclusiv cel anti-COVID. De fapt, aceste efecte adverse pot sugera faptul că sistemul imunitar funcționează în mod corespunzător, reacționând la agentul patogen și dezvoltând anticorpi.
Cu toate acestea, anumite persoane nu dezvoltă reacții adverse. De aceea, se pot gândi că lipsa reacților adverse poate sugera faptul că sistemul imunitar nu funcționează în mod corespunzător, iar organismul nu va fi protejat. Este acest lucru adevărat, însă?
De ce anumite persoane nu dezvoltă efecte adverse după imunizare?
Potrivit The Conversation, citat de Digi24, testele clinice făcute de Pfizer arată că 50% dintre participanți nu au simțit niciun efect secundar semnificativ și totuși 90% dintre participanți au dezvoltat imunitate împotriva coronavirusului.
Iar în cazul vaccinului Moderna, se arată că, în vreme ce efectele secundare pot să apară la un om din zece, vaccinul îi protejează pe 95% dintre cei care îl fac.
Acest lucru poate fi explicat dacă luăm în considerare felul în care organismul dezvoltă imunitate împotriva virusurilor în momentul este primește un vaccin. Majoritatea vaccinurilor împotriva COVID, inclusiv cele deja autorizate, folosesc o proteină virală care se găsește pe suprafața coronavirusului, cunoscută ca proteina-țepușă sau proteina S, care mimează infecția pe cale naturală și declanșează răspunsul imun al organismului.
Cum dezvoltă organismul imunitatea anti-COVID?
Partea răspunsului imunitar cunoscută ca imunitate înnăscută reacționează aproape imediat la proteina S și lansează un atac împotriva ei, declanșând o inflamație, ale cărei principale semne sunt febra și durerea. Deci imunitatea înnăscută este cea care cauzează efectele secundare cele mai întâlnite, pe care oamenii le au o zi sau două după vaccin.
Imunitatea de lungă durată, care este scopul principal al vaccinării, se obține doar activând și a doua parte a răspunsului imunitar: imunitatea adaptivă. Aceasta este declanșată cu ajutorul imunității înnăscute și are ca rezultat generarea de celule T și anticorpi, care protejează împotriva infecției în cazul expunerii ultrerioare la virus.
Spre deosebire de imunitatea înnăscută, cea adaptivă nu poate declanșa o inflamație, deși studii recente sugerează că poate contribui semnificativ la acest lucru. La unii oameni, inflamația declanșată de sistemul imun înnăscut împreună cu cel adaptiv este exagerată și se manifestă ca un efect advers. La alții, deși răspunsul imun există, nu este la un nivel atât de ridicat încât să provoace efecte secundare semnificative. În ambele cazuri, imunitatea împotriva virusului este stabilită.
