Din cuprinsul articolului
Acufenele, cunoscute și sub numele de țiuituri în urechi, reprezintă zgomote percepute în ureche asemănătoare unor țiuieli, fluierături sau sunete de altă natură, care pot fi ocazionale, intermitente sau continue. Ele pot fi cauzate de multiple factori și, deși de obicei nu semnalează o problemă medicală gravă, există cazuri în care pot fi simptome ale existenței unor tumori.
Există două tipuri principale de acufene: cele pe frecvențe înalte și cele pe frecvențe joase. Cele pe frecvență înaltă se aseamănă cu o țiuitură și pot apărea după expunerea la zgomote puternice, cum ar fi cele din medii cu muzică prea tare sau în urma unor traume sonore.
Cele pe frecvență joasă sunt resimțite ca o presiune sau sunet similar cu cel produs de o oală sub presiune. Atunci când acestea devin puternice, pot afecta semnificativ calitatea vieții, cauzând oboseală extremă, anxietate și depresie.
De ce apar țiuituri în urechi
Acufenele în sine nu reprezintă o afecțiune, ci mai degrabă un simptom legat de pierderea auzului. Există mai multe cauze ale acufenelor, cum ar fi tensiunea oscilantă (prea mare sau prea mică), hipoglicemia, stresul, oboseala sau lipsa somnului. Cu toate acestea, dacă aceste zgomote persistă mai mult de câteva zile, este important să consulți un medic specialist pentru investigații și diagnosticare adecvată.
Unele cauze posibile ale acufenelor includ traumele sonore frecvente din surse precum ascultarea muzicii la un volum excesiv, expunerea la zgomote puternice la locul de muncă sau utilizarea armelor de foc.
Factori precum vârsta, administrarea unor anumite medicamente sau afecțiuni precum boala Meniere pot contribui la apariția acufenelor. Boala Meniere este o afecțiune a urechii interne caracterizată de acumularea excesivă de lichid, care poate provoca acufene, amețeli și tulburări de auz. Alte cauze pot include infecțiile urechii, traumatismele externe sau afecțiuni ale urechii medii.
Deși, în majoritatea cazurilor, acufenele nu sunt o amenințare directă pentru sănătate, persistența lor pe o perioadă de mai mult de două săptămâni ar trebui să fie investigată de un specialist ORL, deoarece în cazuri rare pot fi asociate cu prezența unor tumori.
