Din cuprinsul articolului
De ce ne pierdem energia în mod inutil? Lidia Fecioru a prezentat lucrurile şi situaţiile din cauza cărora ne pierdem energia vitală.
Bioenergoterapeutul a dezvăluit, în cadrul emisiunii Adevăruri ascunse de la antena3.ro, că trebuie să învățăm să ne ferim de oamenii pesimiști, care se plâng tot timpul.
Mai mult, dorința de a fi perfecți pune o nedorită presiune asupra noastră care, cel mai adesea, ne obosește și ne seacă de energie.
Dar, dacă nu e bine să cauți mereu să fii perfect, nu trebuie nici să te îndoiești mereu de capacitățile tale, căci și acest lucru te obosește și te dezechilibrează emoțional.
Situații în care ne pierdem energia în mod inutil
„Nu sunt doar trei lucruri, de fapt, există un milion de lucruri pentru care nu merită nici să le suportăm, nici să le facem. Energia noastră vitală, de foarte multe ori, depinde de locul în care ne aflăm.
Dacă suntem lângă o persoană tristă, obligatoriu toţi cei din jur vor începe să fie trişti. E foarte important să fugim de oamenii care sunt plângăcioşi, care tot timpul sunt pesimişti. N-ai loc să te plângi şi îţi vine să te evaporezi.
Acesta este unul dintre cele mai importante lucruri. Adică, nu stăm să suportăm plângăceala nimănui. Putem fi în situaţii de obligaţie, dar trebuie să avem un moment în care ar trebui să îi punem la punct.
Cu omul obraznic e bine să te faci un pic obraznic şi să începi să îţi pui o protecţie, o pavăză. O linie roşie este obligatorie. Sunt lucruri pe care nu ar trebui să le suportăm de la început. Şi să fii sigur că, dacă vei lăsa de la tine un pic, celălalt acaparează instantaneu.
Bioenergoterapeut: Nu lăsaţi pe nimeni să vă invadeze cu bârfe
Un alt lucru care ne fură energie este oboseala pe care o simţim. Dar de ce suntem obosiţi? Pentru că suntem pesimişti. Oamenii pesimişti pierd şi oportunităţile, iar uneori chiar nu vor să le vadă. Nimeni nu este obligat să te asculte la nesfârşit. Totul are o limită.
În momentele dificile, poate că ar trebui să ne întoarcem în interiorul nostru, la Dumnezeul din noi, poate chiar către Dumnezeu, după care este necesar să ne cerem iertare. Poate că trebuie să ne cerem iertare de la noi înşine, de la apropiaţi, de la lucruri pe care nu le-am acceptat. Trebuie să acceptăm că există lucruri în viaţa noastră pe care trebuie să le acceptăm aşa cum sunt ele pentru că perfecţiunea e doar în Univers.
Am încercat să fiu perfectă şi mi-am dat seama că mă irosesc în nimicurile tuturor şi nu în nimicurile mele. Toată lumea trăgea câte o bucată, iar pentru mine nu rămânea nimic, nici timp pentru mine nu aveam, tot timpul aveam de făcut câte ceva pentru cineva.
Cu timpul devenim mai înţelepţi şi ne dăm seama că cea mai importantă persoană din viaţa ta eşti tu şi nimeni altcineva. Invidia este un alt lucru cu care ne pierdem timpul. În momentul în care invidiezi începi să şi bârfeşti şi obligatoriu cauţi pe cineva cu care să vorbeşti. Nu lăsaţi pe nimeni să vă invadeze cu bârfe şi să vă impună părerea. De multe ori greşim pentru că nu înţelegem.
Îndoiala de sine ne fură energia vitală
Al treilea punct care ne fură energia vitală este îndoiala de sine. Sunt oamenii care nu au încredere că pot face ceva şi ce fac? Imediat se agaţă de viaţa cuiva. E posibil, la un moment dat, să nu ai pe nimeni, să fi avut pe cineva pe care l-ai tot folosit şi atunci când chiar ai nevoie să nu găseşti pe nimeni lângă tine. Şi nu îţi mai răspunde nimeni la telefon.
De aceea sunt oameni singuratici, care de foarte multe ori cedează psihic. Au folosit oamenii adevăraţi pentru fleacuri şi când au probleme cu adevărat nu îi mai găsesc.
Cu cât o să ne trezim mai repede, cu cât o să încercăm să nu mai impunem nimănui stilul nostru de viaţă, viaţa noastră şi să avem o părere că unul e adevărat, că altul e chior, că altul e nu ştiu cum şi că face nu ştiu de ce. E alegere fiecăruia. Pentru că nimeni nu este perfect şi fiecare va avea experienţa vieţii lui.
Şi până nu va trece prin acea experienţă nu îşi va învăţa lecţia. E ca la copii, ca atunci când îi avertizezi cu ceva anume. Pentru că nu înţelege că experienţa ta e valoroasă, dar până nu îl va frige pe el nu va înţelege.
Fiul meu îmi spunea, când era mic, că pe celălalt îl iubesc mai tare. Acum are şi el trei copii. Şi acum îl întreb: să îmi spui şi mie pe care din copiii tăi îl iubeşti cel mai mult. Şi i-am adus aminte. A fost nevoie să treacă 30 de ani ca să înţeleagă că am avut dreptate că pe amândoi îi iubeam la fel. Dacă nu aveţi un bătrân, cumpăraţi-vă”, a spus Lidia Fecioru.
