Din cuprinsul articolului
Un nivel scăzut de vitamina D la vârsta de 30–40 de ani ar putea avea efecte care devin vizibile abia peste un deceniu. Un studiu recent arată o legătură între deficitul acestei vitamine în perioada adultă timpurie și apariția unor modificări cerebrale asociate bolii Alzheimer mai târziu.
Cercetarea, publicată în Neurology Open Access și analizată de Fisher Center for Alzheimer’s Research Foundation, indică o asociere clară între nivelurile scăzute de vitamina D și acumularea unei proteine toxice în creier, considerată un marker important al bolii.
Ce au descoperit cercetătorii
Studiul a inclus 793 de persoane, cu o vârstă medie de 39 de ani, fără probleme de memorie sau semne de demență la momentul inițial.
Cercetătorii au măsurat nivelul de vitamina D din sânge, iar participanții au fost monitorizați timp de aproximativ 16 ani. Ulterior, aceștia au fost supuși unor investigații imagistice de tip PET pentru a evalua starea creierului.
Rezultatul principal:
-
persoanele care aveau niveluri mai scăzute de vitamina D în jurul vârstei de 40 de ani prezentau, ulterior, cantități mai mari de proteină tau în creier
Proteina tau este implicată direct în degradarea celulelor nervoase. Ea formează structuri anormale care afectează funcționarea creierului și accelerează declinul cognitiv.
Autorul principal al studiului, Martin David Mulligan de la University of Galway, a explicat că menținerea unui nivel adecvat de vitamina D în perioada adultă poate influența riscul de a dezvolta aceste modificări.
Ce înseamnă acumularea proteinei tau
Boala Alzheimer este asociată cu două tipuri principale de modificări la nivelul creierului:
-
acumularea de beta-amiloid, care formează plăci
-
acumularea de tau, care formează încurcături în interiorul neuronilor
Studiul actual a găsit o legătură doar între vitamina D și proteina tau, nu și cu beta-amiloidul.
Acest detaliu este important, deoarece tau este strâns legată de progresia bolii și de degradarea funcțiilor cognitive.
Deficitul apare devreme și rămâne frecvent
Datele din studiu arată că aproximativ o treime dintre participanți aveau niveluri scăzute de vitamina D, definite sub 30 ng/ml.
Doar 5% dintre aceștia luau suplimente.
Vitamina D tinde să scadă odată cu vârsta, iar deficitul este frecvent în multe țări europene, inclusiv în România, mai ales în sezonul rece, când expunerea la soare este redusă.
Potrivit Institutul Național de Sănătate Publică, deficitul de vitamina D este una dintre cele mai frecvente carențe nutriționale la populația adultă.
Ce spun cercetările anterioare
Studiul nu demonstrează o relație directă de cauză și efect, dar se aliniază cu cercetări mai vechi.
Analize publicate în reviste precum JAMA Neurology sau The BMJ au arătat că persoanele cu niveluri scăzute de vitamina D au un risc mai mare de declin cognitiv și demență.
Noile date aduc însă un element important: perioada de risc ar putea începe mult mai devreme decât se credea, în jurul vârstei de 40 de ani.
De ce contează perioada de la mijlocul vieții
Autorii studiului atrag atenția că intervențiile făcute în jurul vârstei de 30–50 de ani pot avea un impact mai mare asupra sănătății creierului decât cele începute mai târziu.
Această perioadă este considerată una în care factorii de risc pot fi modificați mai ușor.
Printre acești factori se numără:
-
alimentația
-
nivelul de activitate fizică
-
expunerea la soare
-
eventualele carențe nutriționale
Cum îți poți menține nivelul de vitamina D
Vitamina D este produsă în mod natural de organism atunci când pielea este expusă la soare. De aceea, este cunoscută și ca „vitamina soarelui”.
Specialiștii recomandă:
-
expunere moderată la soare, aproximativ 15–20 de minute pe zi
-
consum de alimente bogate în vitamina D, precum somonul, macroul sau sardinele
-
verificarea nivelului prin analize de sânge, mai ales în sezonul rece
Suplimentele pot fi utile în cazul unui deficit confirmat, dar administrarea trebuie făcută la recomandarea medicului, deoarece dozele mari pot avea efecte adverse.
Ce trebuie reținut din acest studiu
Cercetarea publicată în Neurology Open Access aduce o concluzie importantă: nivelul de vitamina D din perioada adultă timpurie este asociat cu modificări cerebrale care apar mai târziu.
Nu este o relație cauzală dovedită, dar este un semnal relevant, mai ales în contextul în care deficitul de vitamina D este frecvent și ușor de corectat.
Un element aparent banal, nivelul de vitamina D, poate avea legături cu sănătatea creierului pe termen lung. Studiul arată că diferențele apar cu ani înainte de orice simptom și că perioada de la 30–40 de ani merită mai multă atenție.
Pentru moment, recomandarea rămâne una simplă: monitorizarea nivelului de vitamina D și corectarea eventualelor carențe pot face parte dintr-o strategie mai amplă de protejare a sănătății cognitive.
