Depresia post-partum poate părea un moft, însă psihologii ne asigură că nu este așa, ci afectează o mamă din opt la modul cel mai serios.
Contextul este trist, întrucât avem cazul mamei de la Galați foarte proaspăt în minte. Și-a strangulat pruncul, care a decedat ulterior la spital.
Sunt mame care trec pe lângă noi, zilnic. Au tristețe în ochi, iar lupta lor interioară este reală. Pare de neconceput pentru o persoană sănătoasă, care dă asigurări: ”Acum ești mamă, ai pentru cine trăi. Nu mai pune la suflet”, fără să înțelegem ce boală grea și mistuitoare este această depresie. Cum ne poate mânca în interior, fără a putea pune punctul pe i și a spune ce deranjează, cu adevărat.
Ce este de făcut pentru aceste persoane? Cum putem împiedica tragediile?
Ne-a vorbit psihologul Ancuța Coman despre depresia post-natală.
”Nașterea vine cu multe schimbări pentru femeie, de la cele hormonale până la cele legate de rutina zilnică. Disforia post-partum este o reacţie emotională a femeilor care au născut recent şi se manifestă printr‐o stare de tristeţe. Aceasta poate apare din primele ore dupa naştere şi dispare spontan după primele 10‐15 zile.
Comportamentele cele mai frecvente sunt modificări rapide de dispoziţie, iritabilitate, frică, anxietate, insomnii. Acestea sunt reacții normale, care apar la 8 din 10 mame, imediat după naștere. Mamele care se află în această situație au nevoie să fie înțelese, să fie lăsate să plângă, să li se dea voie să își exprime emoțiile și mai ales, să li se ofere ajutor pentru a se odihni cât mai mult. În primele zile, oboseala este mai mare de pe urma travaliului și a emoțiilor nașterii decât de pe urma faptului că bebelușul plânge. Disforia durează mai puțin de două săptămâni și apoi scade în intensitate până ce dispare.”
Spre deosebire de disforie, depresia post-partum afectează 1 din 8 femei și este o stare de tristețe prelungită, care apare în primul an după nașterea copilului. Proaspăta mamă se simte abătută și nimic nu pare să îi mai facă plăcere.
Iată care sunt cele mai frecvente semne, potrivit psihologului Ancuța Coman:
Stare de somnolență accentuată sau insomnie.
Schimbări la nivelul apetitului; fie un consum mult mai mic, fie unul mai mare de alimente.
Sentimentul că nimic nu are sens, devalorizare și sentimente de vinovăție și neputință.
Incapacitatea de a lua decizii și de concentrare.
Persoana plânge mai mult decât de obicei.
Tensiune și îngrijorare
Incapacitatea de a râde și puțină grijă față de sine
Gândul că viața nu merită trăită.
Gânduri de a face rău copilului sau propriei persoane.
Dacă toate acestea durează mai mult de 2 săptămâni, apelați la ajutorul unui psihoterapeut și/sau psihiatru, avertizează psihologul Ancuța Coman. Pe Ancuța Coman o găsiți aici.
