Din cuprinsul articolului
Dr. Bilic: Gustul e în cap, nu în gură. V-ați întrebat vreodată de ce ne plac anumite alimente și de ce, dimpotrivă, nu putem nici măcar gusta alte mâncăruri?
Se pare că, așa cum explică specialiștii, nu contează gustul real al unui produs, ci proiecția noastră asupta lui.
Nutriționistul Mihaela Bilic spune că gustul depinde de percepția fiecăruia și că nu suntem programați să iubim un aliment, exceptând zahărul. Altefel spus, „gustul e în cap, nu în gură”.
Dr. Bilic: Gustul e în cap, nu în gură. Nu suntem programați genetic să să iubim un aliment
„Mâncarea nu înseamnă doar combustibil pentru organism, este și plăcere pentru simțuri. Percepția gustului are loc în creier și este o combinație între stimulii primiți de la receptorii de gust și miros.
Simțului gustativ apare în stadiul embrionar însă numărul și diversitatea receptorilor variază de la o persoană la alta. Cu alte cuvinte suntem cu toții diferiți când e vorba de gusturi.
Lucrurile sunt mai complicate de atât, orice experiență gustativă are 2 componente:
În concluzie nu contează gustul real al unui produs, contează ce proiecție facem noi asupra lui. În afară de zahăr, nu suntem programați genetic să iubim un aliment. Toate preferințele alimentare pe care le dezvoltăm în timp sunt rezultatul experiențelor gustative”, a scris medicul nutriționist pe Facebook.
Aspectul emoțional este important mai ales la diversificarea alimentației pentru copii
Faptul că unii copii refuză să mănânce anumite alimente trebuie căutat în modul în care au fost forțați sau nu să mănânce orice. Părinții uită uneori că participarea copiilor la activitățile culinare este esențială pentru ca ei să dezvolte o anume familiaritate cu alimentele.
„Aspectul emoțional este important mai ales la diversificarea alimentației pentru copii. Dacă îi obligați să mănânce sau nu gătiți pe placul lor un anumit aliment, riscați ca ei să dezvolte aversiune pentru multe feluri de mâncare.
Participarea copiilor la activitățile din bucătărie este esențială pentru împrietenirea lor cu alimentele. Atmosfera din jurul mesei și felul în care ceilalți membri ai familiei apreciază un anumit produs îl va face pe copil să-l consume chiar dacă gustul este unul greu de acceptat.
Cel mai bun exemplu este gustul amar, există copii care consumă cu plăcere salată de andive pentru simplu fapt că toată familia face asta.
Gustul nu ține de aliment, ci de persoană! Indiferent de ADN-ul nostru anatomic, educația gustului se face în funcție de mediu și de contextul emoțional. Gustul se învață și se diversifică pe bază de experiențe alimentare plăcute. Memoria e mai importantă decât papila, când vine vorba de mâncare!”, a concluzionat dr. Bilic.
