Dr. Mircea Beuran, despre minunile din sala de operație: „Fiind creștin, nu mă pot gândi decât că Dumnezeu e lângă mine”

Dr. Mircea Beuran, despre minunile din sala de operație. În luna noiembrie a anului trecut, prof. dr. Mircea Beuran a fost achitat de instanță în dosarul șpăgii de 10.000 de euro.

Tribunalul Giurgiu a dispus achitarea medicului Mircea Beuran, în dosarul în care a fost trimis în judecată de DNA.

În urmă cu doi ani, în aprilie 2020, medicul Mircea Beuran a fost trimis în judecată de DNA sub acuzația primirii de bani şi bunuri în valoare de peste 10.000 de euro pentru a numi un coleg în funcția de post de asistent universitar la UMF „Carol Davila”.

Dr. Mircea Beuran: „Fiind creștin, nu mă pot gândi decât că Dumnezeu e lângă mine”.

Apreciat și iubit deopotrivă de cei care i-au trecut pragul sălii de intervenții chirurgicale, dar și de unii colegi de breaslă, dar, în același timp, și invidiat de cei care se străduiesc să pună mâna pe bugetele sănătății, doctorul Beuran a fost, rămâne și va fi una dintre cele mai importante voci ale lumii medicale.

Prezent în podcastul EVZ PLAY,  invitat al jurnaliștilor Mirel Curea și Dan Andronic, chirurgul Mircea Beuran a dezvăluit câteva momente emoționante din cei 40 de carieră.

Profesorul Beuran a vorbit despre prezența și ajuutorul divinității, în timpul operațiilor sale.

„Dacă ar fi să reconstruim trecutul, în modul în care crești și te formezi în chirurgia de urgență, în care nimici nu se aseamănă aproape de la caz la caz, totdeauna ajungi într-o situație în care mai ai nevoie de un sprijin.

Sprijinul acesta este gândul către cineva care poate îți dă o sugestie, poate te întărește ca să iei tu o atitudine. Și, fiind un creștin, nu mă pot gândi decât că Dumnezeu este lângă tine și, așa cum se spune, cu mâna ta ce se scurge de acolo, înfăptuiești.

Și, nu de puține ori, datorită faptului că sunt particularități foarte mari, și în cazurile de urgență, și în cazurile de boli cronice cu complicațiile lor, e nevoie să zici „Dă, Doamne, să trec și de lucrul acesta” sau „Mai dă-mi un pic de gândire să adâncesc lucrurile, să le pot duce la sfârșit”.

Și cu toate lucrurile acestea adunate în timp, există convingerea că undeva există un magnetism al lucrurilor care te ajută să faci bine și te întorci cu gândul la Cel care a construit Universul.

Minunile din sala de operații

Chirurgul Mircea Beuran a povestit despre un caz greu, care părea fără speranță, dar care, în ciuda tuturor pronosticurilor, a avut un final fericit.

„Am asistat și la minuni. Am avut o situație cu totul și cu totul particulară, care n-a fost niciodată pomenită în literatura noastră. Eu am prezentat-o. Ambulanța aduce dintr-o biserică un preot, care, la camera de gardă, a fost declarat mort. Odată cu ambulanța, a ajuns și soția preotului, preoteasa, care spunea „Vă rog frumos, faceți ceva, am trei copii. Nu mă pot descurca, el ne întreține”.

Și se auzea prin telefon discuția între echipa de la camera de gardă, care unul dintre doctori suna la blocul operator.

Și am spus: „Trimiteți bolnavul, chiar dacă este în stop (stop respirator, n.r.), trimiteți-l în blocul operator”.

A fost adus imediat. Era palid. Mi-am dat seama că undeva e o hemoragie și l-am deschis. Am văzut unde era sursa de sânge. Am pus degetul. Am așteptat. După câteva momente, a început încet-încet cordul să bată, cu sprijinul anesteziei. Și operez, se termină operația, pacientul este viu. Are două – trei zile de terapie intensivă.

„Domnule doctor, eu beau numai vin sfințit!”

Între timp, nevastă-sa vine, discutăm și zice „Domnule doctor, văr rog eu mult, la externare, spuneți-i să nu mai bea”. Cred că hemoragia aceea, așa cum ne-a spus, era legată de o formațiune care se dezvoltase pe pancreas și care erodase un vas de sânge.

A venit ziua externării, pacientul zâmbitor, i s-a spus cum a venit, cum au fost duse lucrurile până în momentul acesta… Și zic, „Măi părinte, uite, din ce am văzut noi acolo, mare parte este datorită faptului că bei”. La care el așa, cu un zâmbet ștrengăresc, îmi spune „Nu, nu pot să cred, domnul doctor, pentru că beau numai vin sfințit”. Lucrul acesta nu-l întâlnești foarte frecvent.

Omul a plecat acasă și aținut slujbele. Dar pot să zic că l-a iubit Dumnezeu, pentru că dacă mai rămânea câteva momente, era mort definitiv. Dar faptul că cineva a insistat, cineva a avut curajul să-l cheme și am intervenit imediat, s-a transformat într-o minune”, a mai spus dr. Beuran.