Din cuprinsul articolului
Fundația pentru Apărarea Cetățenilor Împotriva Abuzurilor Statului (FACIAS) a cerut Parlamentului României să sesizeze de urgență Curtea de Conturi a României în legătură cu achizițiile de vaccinuri anti-COVID-19, într-un context marcat de controverse, procese și posibile pierderi majore pentru bugetul de stat.
Demersul vine după ce statul român a fost obligat de o instanță din Bruxelles să achite peste 600 de milioane de euro către Pfizer, sumă care ar putea ajunge la aproximativ 680 de milioane de euro cu tot cu dobânzi.
Solicitare de control asupra banilor publici
FACIAS susține că este necesar un control urgent al Curții de Conturi pentru a stabili dacă au existat prejudicii și cine se face responsabil pentru acestea. Instituția este singura abilitată să verifice modul în care au fost cheltuite fondurile publice și să dispună eventuale măsuri de recuperare.
Potrivit organizației, în 2021, în timpul guvernării conduse de Florin Cîțu, cu Ioana Mihăilă la Ministerul Sănătății, România a semnat un al treilea contract pentru încă 39 de milioane de doze de vaccin anti-COVID-19.
La scurt timp, autoritățile recunoșteau, prin documente oficiale, că existau deja peste 56 de milioane de doze contractate, depășind necesarul și capacitatea de depozitare, existând riscul ca o parte dintre acestea să nu mai fie utilizate.
Procesul cu Pfizer și decizia instanței
Situația a escaladat după decizia tribunalului francofon de primă instanță din Bruxelles, care a stabilit că România trebuie să plătească sumele restante către Pfizer.
Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a declarat, imediat după pronunțarea verdictului, că cele 39 de milioane de doze au fost comandate fără o justificare medicală sau statistică clară.
În paralel, Direcția Națională Anticorupție a deschis încă din septembrie 2021 un dosar penal privind modul în care au fost achiziționate vaccinurile. În acest dosar sunt vizați, printre alții, foștii miniștri ai Sănătății Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă.
Contractul, în continuare neclar
Controversele sunt amplificate de lipsa de transparență privind contractele semnate. Europarlamentarul Cristian Terheș a afirmat că nici până în prezent nu sunt cunoscute toate detaliile acestor acorduri.
Potrivit acestuia, judecătorii nu ar fi avut acces la contractul integral în faza actuală a procesului. În plus, încă din 2020, când a solicitat documentele, a primit o versiune cu numeroase pasaje acoperite, ceea ce a făcut imposibilă analizarea clauzelor.
Explicații juridice și posibile scenarii
Un alt europarlamentar, avocatul Gheorghe Piperea, a explicat că, din perspectiva companiei Pfizer, contractele au fost semnate de Comisia Europeană în numele statelor membre și au avut inclusiv rolul unor „polițe de asigurare” în cazul prelungirii pandemiei.
„Comisia Europeană credea în mod oficial că pandemia de COVID o să țină până în decembrie 2024, ceea ce oarecum îndreptățește Pfizer să susțină această alegație. Adică, s-a mers pe «principiul» că e mai bine să ai acolo, la casa omului, niște miliarde de doze de vaccin, decât să nu le ai. Nu contează efectele financiare, nu contează nici faptul că un stat normal la cap se poate aștepta și la alte epidemii sau boli larg răspândite, pentru care, de asemenea, trebuie să fie prevăzător. Contează doar narațiunea. Așa s-a crezut atunci”, spune avocatul europarlamentar care crede că România are șanse să scape de plata penalităților cerute de Pfizer.
Posibile vicii de procedură și discuția despre nulitate
În analiza sa, Gheorghe Piperea a invocat posibile probleme de legalitate ale contractelor, susținând că acestea ar putea fi considerate, în anumite condiții, nule.
„România ar fi trebuit să cheme în garanție Comisia Europeană, în fața primei instanțe (în apel, asta ar putea fi problematic, căci se pune problema tardivității), dar va putea cere daune pe cale separată”, a explicat specialistul.
Tot acesta a detaliat cadrul juridic în care au fost încheiate acordurile:
„Au fost 11 acorduri, semnate cu 8 producători diferiți, inclusiv cu Pfizer; așa cum spune și numele, nu este vorba de achiziții propriu-zise, ci de comenzi; Comisia Europeană a „negociat” aceste comenzi, a achitat unele avansuri (maxim 50% din preț) și a intervenit, ulterior, în derularea contractelor dintre producători și statele membre; aceste APA creează un culoar pe care statele membre se puteau înscrie pentru a se crea obligații concrete; (notă intermediară: această anexă evocă o „anexă la anexă”, niciodată publicată; obiectul acestui document secret era comitetul director, prezidat de CE”, mai precizează specialistul.
În final, acesta susține că lipsa de transparență poate afecta validitatea contractului:
„Contractul este nul, pentru că nu s-a realizat niciodată acordul de voință între România (care nu știe ce, cum, pe cât a semnat) și Pfizer. În baza contractului de achiziție, România putea (încă mai poate, în apel) invoca excepția de neexecutare, căci vânzarea este un contract sinalagmatic (generează obligații reciproce și interdependente ale părților)”, explică avocatul, adăugând că orice parte interesată poate solicita în instanță constatarea nulității absolute.
În acest context, solicitarea FACIAS pentru un control al Curții de Conturi ar putea reprezenta primul pas într-un proces mai amplu de clarificare a responsabilităților și de recuperare a eventualelor prejudicii suportate de statul român.
Sursa: Jurnalul
