vineri, septembrie 25, 2020

Înălțarea Sfintei Cruci reprezintă un eveniment marcant, al biruinței crucii, simbolul de netăgăduit al creștinătății.

Crucea este un simbol al victoriei asupra morţii şi păcatului. Crucea este însăși viața noastră, ce alegem să facem cu ea. O înălțăm și lucrăm zilnic cu sufletul nostru, pentru a-l înălța? Cârtim veșnic sau ne smerim?

Atenție, smerenia nu înseamnă prostie, așa cum epic nota Nicolae Steindhardt în al său Jurnal al Fericirii. Smerenia înseamnă lipsa judecății. Orice judecată a aproapelui tău vine din ego. Judecata nu apare niciodată din iubire, ori acesta este mare test al umanității.

Citește și:

Cât suntem de dispuși să ne privim semenii cu înțelegere, compasiune și bunătate? Se spune că prin smerenie, ne înrudim cu îngerii.

Potrivit Doxologia.ro, viaţa noastră – viaţa tuturor oamenilor – este amar, întristare şi pătimire, şi toate aceste amaruri, întristări şi pătimiri ale vieţii noastre lumeşti, sociale şi familiale, alcătuiesc crucea noastră.

Înălțarea Sfintei Cruci reprezintă una dintre cele mai vechi sărbători creștine, care reiterează sacrificiul și chinul Mântuitorului pe Golgota.

Citește și:

Fiindcă au fost trei cruci în ziua răstignirii, pentru a se afla care a fost crucea Mântuitorului, au atins pe rând crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de Sfânta Cruce.

Praznicul Înălțării Sfintei Cruci este cinstit, în fiecare an, la 14 septembrie.

Înălțarea Sintei Cruci este o zi de mare sărbătoare, despre care se spune că este bine să o marchezi prin post aspru și rugăciune pentru vindecarea sufletului şi a trupului, pentru că ne amintește de patimile Mântuitorului.

Citește și:

De asemenea, se spune că nu este bine să se mănânce usturoi, nuci, prune şi peşte.

După Sântămărie mică, este sărbătoarea care pecetluiește venirea toamnei. Calendarul popular consemnează această zi şi sub alte denumiri, cum ar fi Cârstovul Viilor şi Ziua Şarpelui. Sub prima denumire, ziua este cunoscută mai ales în zonele deluroase şi sudice, în zonele viticole, marcând începutul culegerii viilor.

A doua denumire este legată de faptul că, din această zi, se crede că şerpii şi alte reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până în primăvară.

Potrivit altor tradiţii, de Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micşunele, mătrăgună, năvalnic), care sunt duse, împreună cu buchete de flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite. Plantele astfel sfinţite se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste.

Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.

Monedele sfinţite în această zi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliţă aduc belşug şi spor în muncă.

Parteneri