Din cuprinsul articolului
În tradiția creștină ortodoxă, Înălțarea Sfintei Cruci, sărbătorită pe 14 septembrie, marchează un moment de profundă semnificație spirituală și agricolă. Această zi, cunoscută și sub denumirea populară de Ziua Crucii sau Cârstovul Viilor, simbolizează sfârșitul verii și începutul toamnei, fiind asociată cu diverse obiceiuri și tradiții legate de culesul viilor și recoltarea strugurilor.
Istoricul sărbătorii Înălțarea Sfintei Cruci a Domnulu
Înălțarea Sfintei Cruci a Domnului, sărbătorită pe 14 septembrie, este una dintre cele mai vechi și importante sărbători ale credincioșilor ortodocși, fiind dedicată cinstirii Sfintei Cruci. Pe această dată se celebrează descoperirea crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos pe Muntele Golgota, găsită de Împărăteasa Elena, la îndemnul fiului său, împăratul Constantin.
Ziua Crucii amintește și de un moment semnificativ din viața Sfinților Împărați Constantin și Elena. În timpul războiului împotriva lui Maxențiu, împăratului Constantin i s-a arătat pe cer, în plină zi, o cruce formată din stele strălucitoare, cu mesajul: „Prin acest semn vei învinge!”. Noaptea, Constantin L-a visat pe Iisus purtând o cruce asemănătoare și a decis să pună acest semn pe steagul de luptă, obținând astfel victoria.
După izbândă, împăratul Constantin a trimis-o pe mama sa, Elena, la Ierusalim pentru a descoperi crucea Mântuitorului. Aproape de Golgota, Elena a găsit trei cruci identice. Patriarhul Macarie al Ierusalimului a reușit să afle care este crucea adevărată, după ce o tânără moartă a înviat atunci când aceasta a fost atinsă de crucea lui Iisus. Vestea s-a răspândit rapid, iar patriarhul a ridicat crucea în Biserica Învierii din Ierusalim, în anul 335 d.H., în fața mulțimii entuziaste. Din acel moment, în fiecare an la 14 septembrie, se sărbătorește Înălțarea Sfintei Cruci.
Începutul culesului viilor și sfințirea recoltelor
În multe zone viticole din România, Ziua Crucii marchează debutul oficial al culesului strugurilor. Conform tradiției, preotul parohiei sfințește via și butoaiele destinate vinului nou, invocând astfel binecuvântarea divină pentru o recoltă bogată și rodnică în anul următor. Acest ritual subliniază legătura profundă dintre credință și agricultură, reflectând recunoștința comunității față de darurile naturii. (click.ro)
„Strugurii lui Dumnezeu” – ofranda pentru păsările cerului
Un obicei distinctiv al acestei sărbători este lăsarea neculeasă a strugurilor de pe ultima tufă de vie. Acești ciorchini, denumiți în popor „Strugurii lui Dumnezeu”, sunt considerați o ofrandă pentru păsările cerului. Prin acest gest, se crede că păsările vor fi îndestulate și nu vor afecta recolta viitoare, asigurând astfel protecția viilor. (cuvantul-liber.ro)
Tradiții și obiceiuri asociate culesului strugurilor
În perioada culesului, podgorenii organizează petreceri tradiționale, aprinzând focuri din viță uscată și sărbătorind roadele muncii lor cu bucate alese, muzică și dans. Aceste festivități nu doar că întăresc coeziunea comunității, dar și exprimă bucuria și mulțumirea pentru recolta obținută. (libertatea.ro)
Alte practici și interdicții în Ziua Crucii
Pe lângă obiceiurile legate de vie, Ziua Crucii este marcată și de alte tradiții:
- Sfințirea plantelor medicinale: Plante precum busuiocul, menta, măghiranul și cimbrul sunt aduse la biserică pentru a fi sfințite, fiind considerate a avea proprietăți vindecătoare.In tradiția populară, frunzele și florile de busuioc, menta, maghiranul și cimbrul sunt plante magice și se sfintesc la biserică, iar în timpul slujbei se păstrează lângă cruce.Florile de busuioc sfințit acum alină durerile, chiar și migrenele puternice sau durerile de dinți. In mediul rural, cu crenguțe de busuioc aprinse se afumă bolnavii de friguri. Busuiocul se pune și în vasele cu apă pentru pasări, în perioada epidemiilor pentru a le ocroti .
- Interdicții alimentare: Se evită consumul unor alimente precum usturoiul, nucile, prunele și pepenii, deoarece miezul acestora are forma unei cruci, iar consumul lor în această zi este considerat nepotrivit.
- Bătutul nucilor și recoltarea ramurilor de alun: În gospodăriile unde acest ritual nu a fost împlinit de Sfânta Maria Mică, se bat nucii și se adună ramuri de alun, considerate a avea puteri miraculoase.
Aceste tradiții și obiceiuri reflectă o îmbinare armonioasă între credință, respectul față de natură și comunitate, subliniind importanța recunoștinței și a respectului față de darurile pământului.
