Din cuprinsul articolului
Acad. Leon Dănăilă, geniul neurochirugiei românești a fost întrebat dacă s-a aflat vreodată în prezența unui miracol. Renumitul medic a spus povestea unei paciente căreia i-a salvat viața, deși se afla în stadiu terminal de boală și nimeni nu-i mai dădea nicio șansă de supraviețuire.
Acad. Leon Danaila a povestit, în cartea ”O viață salvatoare de vieți. Leon Dănăilă”, scrisă de Igor L. Butnaru, despre unul dintre cazurile care l-au impresionat. E vorba de o femeie de 65 de ani, din Alexandria, care a ajuns la spital suferind de arterioscleroza în stadiu terminal.
Chinuită de dureri atroce, Elisabeta M. își dorea moartea și singurul ei regret mai era doar că nu-și va mai vedea nepoții. Și-a trăit ultimele zile zacând în pat și atât cât a mai putut vorbi și-a cerut iertare de la cei cărora povară greu de suportat devenise. Totuși, o rudă s-a oferit să o ducă la un spital din București. Așa ajuns la doctorul Dănilă.
Femeia era deja în comă profundă, când a ajuns spital, fără reflexe, speranță de viață zero. I s-a făcut totuși o scanare tomografică și s-a constatat că, de fapt, avea o tumoră gigantică la creierul mic, atât de profundă și de extinsă încât absolut toți cei care au văzut-o au conchis că asistaseră la ultimele ei clipe de viață. Toți, mai puțin unul.
Miracol! Și-a revenit imediat după extirparea tumorii
”Am simțit un val de revoltă care care mi-a năvălit în suflet și în minte. Am amânat alte operații și am intrat imediat în sala de operație,” povestește doctor Dănăilă. ”Am observat cum colegii mei mă priveau ca pe un exaltat și își dădeau coate. Chiar păream cam nebun, recunosc, mai ales după ce, chiar la doi pași de intrarea în sala de operație, inima pacientei s-a oprit. Cred că nu mi-au lipsit mult nici mie.
Cei din jur au început să-mi spună că nu mai avea niciun rost, că totul s-a sfârșit și poate era mai bine așa. Recunosc, am și eu am fost gata să abandonez. Și, zău dacă știu ce m-a împiedicat. Ca în transă am cerut să fie cuplată la aparate și echipa de reanimare a intrat în acțiune.
La fel și anesteziștii, ceea ce, la vârsta și în stare ei, era deja fatal. Din fericire și miraculos de-a dreptul, inima ei a putut să fie controlată și, cu toate că ar părea absurd, operația a început.
Timp de aproape două ore, întreaga clinică a urmărit cu sufletul la gură intervenția, majoritatea fiind de părere că ceea ce vedeau pe monitorul uriaș al microscopului operator era deja o operație pe un cadavru. Doar aparatele mai susțineau pacientul în viață. Aparatele și poate subconștienta dorință de a trăii a femeii. Care – miracol – și-a revenit exact după ce tumora a fost îndepărtat.
Cinstit vorbind, și mie mi s-a părut atunci o minune. Dar mai ales a doua zi, când am avut marea surpriză, la vizită, să o aud pe pacientă vorbind. Aveam zeci de ani de Medicină și mii de operații pe creier, dar atunci am crezut că o să cad pe spate. Nu mai văzusem așa ceva și este cea mai uimitoare dintre operațiile pe care le-am făcut și am reușit,” a povestit acad. Leon Dănăilă.
