Din cuprinsul articolului
Hipertensiunea arterială (tensiune arterială ridicată) este atunci când presiunea din vasele de sânge este prea mare (140/90 mmHg sau mai mare).
Conform studiilor, aproape jumătate din populaţia adultă a României are hipertensiune arterială, fiind descoperită în urma unor controale medicale de rutină.
Pe lângă medicaţia precrisă de medic, este recomandată şi schimbarea stilului de viaţă, inclusiv o atenţie mai mare la tipurile de alimente consumate zilnic, potrivit specialiştilor citaţi de portalul actualno.com.
În context, nutriţioniştii atrag atenţia că există unele produse alimentare contribuie la apariţia hipertensiunii arteriale (HTA), în vreme ce altele pot fi benefice, ajutând la scăderea presiunii asupra arterelor şi vaselor de sânge.
Alimente recomandate în HTA
Legume: usturoi, ceapă, brocolli, morcovi, roşii
Alimente bogate în potasiu: banane, pepene, cartofi, spanac, migdale, roşii
Alimente bogate în potasiu: năut, spanac, lapte, iaurt, brânzeturi, peşte
Cele mai bune condimente: piperul negru, cimbru, oregano, busuioc, tarhon
Cele mai bune ceaiuri: cimbru, ceaiul roşu rooibos, ceaiul verde, ginseng, roiniţă
Alimente de evitat în HTA
Mezeluri: carnaţi, salam, costiţă, şuncă afumată, parizer
Alimente în conservă: ton în ulei, sardine, porumb, murături sărate
Alimente de tip fast-food: hamburgeri, pizza, maioneze, sosuri grase, cartofi prăjiţi, prăjituri, îngheţată.
Tratamentul antihipertensiv, pe viaţă
Tratamentul antihipertensiv trebuie continuat toată viaţa, sub îndrumarea periodică a unui medic. În unele cazuri, dozele de medicamente pot fi corectate, în funcţie de evoluţia bolii, de efectele adverse sau de alte boli/complicaţii survenite în timp.
Adesea, scăderea greutăţii corporale în cazul supraponeralităţii sau a obezităţii scade semnificativ valorile crescute ale tensiunii arteriale, permiţând reducerea medicaţiei.
Tratamentul medicamentos constă în utilizarea următoarelor clase de medicamente:
– diuretice (furosemidul, nefrixul, indapamida)
– blocante ale canalelor de calciu (nifedipina, felodipina, amlodipine)
– beta-blocante (metoprolol, nebivolol, propranolol)
– inhibitori de enzime de conversie (captopril, enalapril, perindopril)
– sartani (losartan, candesartan, irbesartan)
– inhibitori de tip central (clonidina, rilmenidina)
Se începe cu monoterapie, preferându-se iniţial administrarea unui diuretic. Dacã nu se obţin valorile tensionale dorite, se combină două clase de substanţe, de obicei un diuretic şi beta blocant sau inhibitor de enzimă de conversie. La nevoie se va adãuga a treia clasă de substanţe hipotensoare.
