Înălțarea Sfintei Cruci este prăznuita pe 14 septembrie. Este cea mai veche sărbătoare închinată cinstirii lemnului sfânt și este o sărbătoare cu cruce roșie, care marchează trecerea de la vară, la toamnă.
Înălțarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru ca ea ne aduce aminte de patimile și moartea Mântuitorului.
Tradițiile acestei sărbători sunt foarte clare pentru creștini și păstrate cu sfințenie. Ei merg la Biserică și sfinţesc ulcele noi pline cu miere şi lapte. Se dau ofrande de pomană săracilor, în memoria rudelor decedate. În tradiţia populară, frunzele şi florile de busuioc, menta, măghiranul şi cimbrul sunt plante magice şi se sfinţesc la biserică, iar în timpul slujbei se păstrează lângă cruce.
În această zi nu se mănâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea. De Ziua Crucii se face un ritual pentru pomii care nu mai rodesc: gospodarii atârnă de ramurile acestora cruci făcute din busuioc sfinţit la biserică şi curpeni (tulpini târâtoare de castraveţi şi de pepeni), sperând ca rodul să se adune şi în aceşti pomii neroditori.
Se spune că dacă tună pe 14 septembrie, va fi o toamnă lungă. Monedele sfinţite, păstrate în portofel, alături de o cruciuliţă (chiar dacă este şi de carton), aduc belşug şi spor în munca de fiecare zi.
În tradiţia populară, Ziua Înălţării Sfintei Cruci reprezintă momentul în care pământul se închide în preajma iernii, luând cu sine insectele şi şerpii.
