Din cuprinsul articolului
Ileana Badiu, președinta Asociației „Sunt la Menopauză”, vorbește deschis despre experiența personală, miturile legate de menopauză și lipsurile sistemului medical din România. De ce milioane de femei rămân fără informație și sprijin.
Menopauza rămâne, în România, unul dintre cele mai puțin discutate subiecte legate de sănătatea femeilor. Deși milioane de femei trec anual prin această etapă biologică, conversația publică este încă timidă, iar informația ajunge greu la cele care au cea mai mare nevoie de ea.
Ileana Badiu, președinta Asociației „Sunt la Menopauză”, este una dintre puținele voci care au ales să vorbească deschis despre această realitate, alegând să transforme propria experiență într-o inițiativă publică. Ceea ce a început ca o căutare personală de răspunsuri s-a transformat într-o conversație despre sănătate publică, educație medicală și schimbare culturală.
Într-un interviu pentru Doctorul Zilei, Ileana Badiu explică de ce menopauza este încă un subiect ignorat, care sunt miturile cele mai nocive și ce ar trebui să se schimbe urgent în sistemul medical și în mediul profesional pentru ca femeile să fie cu adevărat susținute.
Ileana Badiu: „Există o presiune socială aproape invizibilă ca femeile să gestioneze menopauza în liniște”
1. Când ați realizat prima dată că treceți prin schimbări specifice menopauzei și ce v-ar fi ajutat să știți mai devreme? Ați simțit presiunea socială de a ascunde această etapă?
Primele semne au fost greu de înțeles și, mai ales, greu de acceptat. O oboseală pe care nu o mai simțisem niciodată, nopți întregi fără somn, fluctuații emoționale și acea ceață mentală care, pentru cineva obișnuit să performeze profesional la un nivel foarte ridicat, poate deveni profund destabilizatoare.
La început am pus totul pe seama stresului și a ritmului de viață. Am mers la mulți medici, din specialități diferite, încercând să înțeleg ce se întâmplă cu mine. Abia mai târziu am realizat că trăiam perimenopauza și că, la doar 42 de ani, am intrat într-o menopauză precoce.
Ce m-ar fi ajutat enorm ar fi fost informația. Să știu că aceste simptome există, că sunt reale, că sunt trăite de milioane de femei și că nu sunt un semn că „nu mai faci față”. Din păcate, în jurul menopauzei există încă foarte multă tăcere și foarte puțină educație publică.
Și da, există o presiune socială aproape invizibilă ca femeile să gestioneze această etapă în liniște, fără să vorbească despre ea, mai ales în mediul profesional. Ca și cum ar trebui să trecem prin toate aceste schimbări fără să se vadă. Pentru mine, acel moment a fost și punctul în care am decis că nu mai vreau ca menopauza să fie o conversație spusă în șoaptă. Așa a început totul.
Nu știam atunci că, zece ani mai târziu, această conversație va ajunge în Parlamentul României și in Parlamentul European. Pentru că menopauza nu este doar o experiență personală. Este o realitate care afectează milioane de femei și care merită, în sfârșit, să fie văzută, înțeleasă și susținută.
Menopauza, o etapă biologică ignorată. „Simptomele nu sunt doar o slăbiciune personală”
2. Care a fost momentul concret în care ați înțeles că simptomele prin care treceați nu sunt o slăbiciune personală, ci expresia unei etape biologice despre care se vorbește, din păcate, prea puțin și prea superficial?
Momentul de claritate a venit în discuțiile cu medici și cu alte femei care treceau prin aceleași experiențe. Atunci am înțeles că simptomele nu sunt o slăbiciune personală, ci o etapă biologică normală.
Ceea ce m-a surprins a fost cât de puțin se vorbește, chiar și în mediile educate, despre impactul real al menopauzei asupra sănătății fizice, psihice și profesionale.
Și ceea ce m-a determinat să vorbesc public a fost descoperirea ca lumea medicală este prea puțin pregatită pentru o pacientă ca mine și ca alte 5 milioane de femei din România, care se confruntă cu o simptomatologie mai gravă sau mai ușoară, dar care trebuie să știe ce urmează și cum trebuie să-și gestioneze cam jumatate din viața adultă.
Menopauza, de la experiență personală la inițiativă publică
3. Ce experiență v-a determinat să transformați această trăire personală într-o inițiativă publică și să cofondați Asociația „Sunt la Menopauză”?
Decizia de a transforma experiența personală într-o inițiativă publică a venit din frustrare, dar și din responsabilitate. Am realizat că foarte multe femei se simt singure, confuze și neinformate în această etapă.
Cofondarea Asociației „Sunt la menopauză” a fost o formă de a crea un spațiu de informare corectă, dialog și solidaritate, dar și de a aduce subiectul în zona de politici publice.
Date îngrijorătoare: menopauza este subdiagnosticată în România
4. Din datele cercetării CURS despre impactul menopauzei asupra femeilor reiese că menopauza este subdiagnosticată și subtratată în România. Care sunt concluziile care v-au îngrijorat cel mai mult din perspectivă medicală și socială?
Cercetarea CURS ne-a arătat câteva lucruri îngrijorătoare:
- un procent foarte mare de femei nu discută cu medicul despre simptomele menopauzei,
- multe nu primesc diagnostic sau tratament adecvat,
- iar impactul asupra vieții profesionale și personale este semnificativ.
Din perspectivă socială, cel mai alarmant este nivelul scăzut de informare și faptul că multe femei cred că trebuie pur și simplu să „suporte” simptomele.
Ce m-a șocat însă din ce am aflat este și că 68 % dintre femei au simptome până în 47 de ani, în vreme ce DOAR 7% între 50-55, așa cum spun acum de fapt ghidurile medicale actuale.
5. Ați afirmat că sistemul medical nu este încă suficient de pregătit pentru această realitate. Unde credeți că există cele mai mari lacune: în informarea pacientelor, în formarea medicilor sau în accesul la opțiuni terapeutice?
Problema este una sistemică. Există lacune în informarea pacientelor, dar și în formarea continuă a medicilor privind managementul menopauzei. În același timp, accesul la opțiuni terapeutice moderne și la consiliere interdisciplinară este limitat.
Practic, vorbim despre un subiect medical complex care este tratat marginal în medicină, deși el se referă la un număr foarte mare de femei care au simptome incapacitante, dar de la care așteptăm aceleași performanțe în familie și în mediul social, incluzând aici și profesiile lor.
Mituri toxice și lipsuri în sistemul medical
6. Care sunt cele mai frecvente confuzii sau mituri legate de menopauză care vi se par cele mai toxice, la nivel de societate?
Unul dintre cele mai toxice mituri este că menopauza înseamnă automat declin, pierderea feminității sau sfârșitul unei vieți active. Un alt mit este că simptomele sunt doar „în capul nostru” sau că trebuie suportate fără ajutor.
În realitate, menopauza este o etapă biologică firească, care poate fi gestionată medical și psihologic atunci când există informație și sprijin.
Ce ar trebui să se schimbe: de la birou la politicile publice
7. Dincolo de componenta medicală, menopauza are un impact profesional semnificativ. Ce schimbări ar trebui să vedem în mediul de lucru pentru a susține femeile aflate în această etapă?
Mediul profesional trebuie să devină mai conștient de această realitate. Vorbim despre femei aflate adesea în plină maturitate profesională, în poziții de responsabilitate.
Ar fi utile programe de informare, politici de sănătate ocupațională care includ menopauza și o cultură organizațională care să permită discuții deschise despre sănătatea femeilor, fără stigmatizare.
8. Ați vorbit cu onestitate și sinceritate despre reacțiile ostile apărute în spațiul public. Cum interpretați această rezistență socială față de un subiect care ține de o realitate biologică?
Reacțiile ostile reflectă, în mare măsură, disconfortul societății față de subiecte legate de corpul femeii și de îmbătrânire. Există încă reflexul de a ironiza sau minimaliza aceste teme. Tocmai de aceea este important să continuăm să vorbim deschis, calm și argumentat, pentru că normalizarea discuției este primul pas spre schimbare.
9. Evenimentul organizat la Palatul Parlamentului a adus subiectul în zona decizională. Care considerați că ar trebui să fie primele măsuri concrete la nivel de politici publice?
Primele măsuri ar trebui să includă: programe naționale de informare despre menopauză, aprofundarea subiectului in facultatea de medicina, ghiduri medicale actualizate pentru managementul acestei etape, formare pentru medici și integrarea subiectului în strategiile de sănătate publică.
De asemenea, ar fi importantă includerea menopauzei în programele de prevenție privind sănătatea cardiovasculară, metabolică și osoasă.
Ileana Badiu: „Menopauza nu este un sfârșit, ci doar o tranziție”
10. Dacă ar fi să formulați o prioritate absolută pentru următorii ani în ceea ce privește sănătatea femeilor aflate la menopauză, care ar fi aceasta?
Prioritatea absolută ar trebui să fie recunoașterea menopauzei ca etapă relevantă de sănătate publică, nu doar ca o experiență individuală. Asta înseamnă cercetare, educație medicală și politici care să sprijine femeile să traverseze această perioadă cu informație, acces la tratament și demnitate.
11. În încheiere, cum credeți că am putea schimba percepția că menopauza înseamnă „sfârșitul” unei etape active? Care este mesajul pe care l-ați transmite femeilor care se tem de această perioadă?
Menopauza nu este un sfârșit, ci o tranziție. Este o etapă care poate aduce maturitate, claritate și o nouă relație cu propriul corp.
Mesajul meu pentru femei ar fi să nu se teamă și să nu se simtă singure. Informația corectă, dialogul cu medicii și solidaritatea între femei pot transforma această perioadă într-o etapă de echilibru și redescoperire, nu de retragere.
