Mihaela Bilic, simpatica doamnă doctor nutriționist ne încântă de fiecare dată cu pastilele de viață bună pe care le scrie pe Facebook, iar acum nu este despre hrana fizică, ci despre cea sufletească.
Așa că domnia sa trage un semnal de alarmă în legătură cu prezența din ce în ce mai tăcută a bărbaților, mai ales într-o zi care celebrează feminitatea.
”Oare am uitat să fim femei? Într-o lume din ce în ce mai plină de femei de succes, puternice și independente, mă surprinde însingurarea și tristețea din sufletul lor. Într-o lună dedicată femeii, mă amuză faptul că ajungem să ne sărbătorim tot noi între noi, ca fetele. Mai există loc pentru bărbați în viața noastră și dacă da, unde sunt ei?!
Am considerat întotdeauna că nu poate și nu trebuie să existe egalitate între sexe, că uniformizarea activităților, sarcinilor și preocupărilor va produce confuzii mari, nu doar la nivel de relații, cât și pe plan personal, apropo de valoare și mulțumirea de sine. Dacă statutul de femeie presupunea înainte grija și sprijinul unui bărbat, acum femeile par că nu mai au nevoie de niciun ajutor, ba au ajuns să fie ele „stâlpul” familiei. De la carieră până la câștigul financiar și deciziile majore din cuplu, balanța pare că s-a înclinat în beneficiul femeilor. Și cine decide, acela are puterea!
Paradoxul e că toate femeile puternice sunt în așteptarea/căutarea unui bărbat mai puternic ca ele. Pentru că așa este firesc, nu poți să te simți femeie decât în relația cu un bărbat… iar dacă tu ești mai puternică decât el nu funcționează, e un fiasco.
Problema e la ei, au dispărut bărbații puternici? Sau noi suntem de vină, nu cumva nu mai știm să fim femei? Care este primul lucru care atrage interesul/atenția unui bărbat? Fragilitatea, vulnerabilitatea, nevoia de protecție sau de ajutor? Câte dintre noi mai au curajul să-și exprime aceste trăsături/nevoi, când primul impuls este să găsim singure soluțiile de rezolvare. Ori bărbații trebuie să se simtă utili, să pară măcar că există loc pentru ei în viața noastră.
Autosuficiența existențială și materială duce la o păguboasă insuficiență emoțională. Nu suntem făcute să fim singure și puternice, pentru că atunci am fi fost bărbați. Iar toată această demonstrație de forță pe care o punem în slujba matriarhatului nu face decât să ne epuizeze și să ne lase un gust amar. Am ales calea grea, am decis să fim prințese războinice, când mai simplu ar fi fost să rămânem prințese. Și atât. Ca să fii femeie trebuie să fii vulnerabilă și fragilă. Și da, pentru asta îți trebuie curaj. Făceți-vă curaj să fiți femei… măcar de ziua noastră!”
La mulți ani, femeie!
