Din cuprinsul articolului
Plângem atunci când suntem fericiți, triști, furioși, frustrați și emoționați… Dar de ce? Acesta este un mod foarte nesănătos de a privi lucrurile și este împotriva funcțiilor naturale ale corpului uman.
Ce se întâmplă înainte, în timpul și după plâns?
Filmele emoționante, evenimentele stresante de acasă sau de la locul de muncă și chiar și veștile bune, cum ar fi o nuntă sau un copil, ar putea aduce lacrimile. Uneori, trebuie doar să lași lacrimile să curgă. Dar s-ar putea să nu știi că plânsul poate avea un efect mare asupra corpului și minții tale.
Plânsul ameliorează stresul?
Oamenii sunt singurele specii care plâng din cauza emoțiilor, dar oamenii de știință încă nu știu exact cum se leagă actul fizic al plânsului de sentimentele noastre. De ce plângem atunci când suntem triști (și uneori fericiți)? Unul dintre beneficiile plânsului poate fi acela că ajută la eliberarea tensiunii fizice cauzate de supărare.
„Se pare că plânsul începe imediat după vârful de excitare fiziologică, deoarece activitatea simpatică începe să scadă și activitatea parasimpatică crește, ajutând la readucerea organismului la homeostazie”, spune Lauren Bylsma, PhD, profesor asistent de psihiatrie la Facultatea de Medicină a Universității din Pittsburgh.
Cu alte cuvinte, plânsul are loc în momentul în care corpul nostru revine de la o stare de excitare, „luptă sau fugi”, la o stare calmă, „odihnește-te și digeră”.
Plânsul stimulează starea de spirit
Deși ați putea crede că plânsul vă face să vă simțiți mai bine, dacă înseamnă că stresul dumneavoastră este eliberat – și așa este, uneori.
„În sondaje, aproximativ două treimi dintre oameni declară, în general, că se simt mai bine după ce plâng”, spune Jonathan Rottenberg, PhD, profesor de psihologie la University of South Florida.
„Cu toate acestea, este probabil ca oamenii să raporteze în mod exagerat sau să își amintească greșit aceste beneficii ale plânsului, deoarece atunci când provocăm plânsul într-un cadru controlat de laborator, nu este la fel de clar că plânsul îi face pe oameni să se simtă mai bine. Deci da, plânsul ne ajută starea de spirit – doar că mai puțin decât credem în mod obișnuit.”
Iar modul în care ceilalți reacționează la plânsul nostru este unul dintre cei mai importanți factori care determină modul în care ne simțim după aceea, potrivit expertului în plâns de renume mondial Ad Vingerhoets, potrivit thehealthy.com.
„Dacă aceștia reacționează cu înțelegere și ajutor, este mult mai probabil să te simți mai bine decât dacă te ridiculizează și te simți jenat”, spune Dr. Vingerhoets. „În multe cazuri, starea de spirit mai bună după ce ai plâns este astfel consecința faptului că ai primit sprijin emoțional și confort.”
Plânsul te face uneori să te simți mai rău
Plânsul în locul nepotrivit, la momentul nepotrivit sau în preajma unor persoane care reacționează negativ la plânsul tău te poate face cu siguranță să te simți mai rău. „Să plângi acasă sau alături de prieteni care te susțin este sănătos, dar să plângi la serviciu ar putea fi considerat nepotrivit”, spune psihiatrul Judith Orloff.
Strategii de viață pentru persoanele sensibile. În plus, deși plânsul ne poate face să ne simțim mai bine pe termen lung, studiile arată că efectele imediate ale plânsului pot, de fapt, să ne înrăutățească starea de spirit.
„Într-un studiu de laborator cu oameni care se uitau la un film trist, durează ceva timp până când oamenii se simt mai bine după ce au plâns”, spune Dr. Vingerhoets.
„Imediat după un film trist, participanții au raportat o stare de spirit mai proastă, dar 20 de minute și, în special, 90 de minute mai târziu, au raportat o stare de spirit mai bună decât înainte de film.” Așadar, s-ar putea să fie nevoie de puțin timp pentru ca efectele de stimulare a stării de spirit ale plânsului să își facă efectul.
Plânsul îmbunătățește comunicarea
Nu este surprinzător faptul că plânsul la oameni a evoluat mai întâi ca o modalitate prin care un bebeluș să atragă atenția mamei sale.
„Bebelușii umani sunt cele mai neajutorate creaturi – nu se pot agăța de blană, precum alte primate, sau să-și urmeze mama, precum rațele”, spune Dr. Vingerhoets. Lacrimile bebelușilor și ale copiilor adaugă o componentă vizuală la acest strigăt de ajutor și vizează un îngrijitor anume care le poate vedea.
Ca adulți, oamenii au adaptat această funcție biologică la una emoțională. „Lacrimile adulților, ca și plânsul vocal, transmit în principal mesajul: „Am nevoie de tine, ajută-mă!””. spune Dr. Vingerhoets. „Este, în special, o reacție la o stare de neajutorare, care este opusul luptei sau fugii”.
Plânsul forjează legături
Atunci când comunicăm cu ceilalți prin lacrimi, ne dezvăluim propria vulnerabilitate. „Cu persoane care ne sprijină, poate crea un sentiment sporit de legătură și conexiune”, spune Dr. Orloff.
„Ai suficientă încredere în persoana respectivă pentru a plânge în preajma ei”. Plânsul este, prin urmare, un semnal că ne simțim apropiați de cineva, iar acest lucru poate promova un răspuns empatic și o conexiune emoțională. Dr. Vingerhoets spune că, deoarece nu ne place să ne arătăm slăbiciunea în fața străinilor, încercăm să nu plângem în fața lor și, în schimb, ne păstrăm lacrimile pentru cei de care suntem mai apropiați. Iată care sunt semnele revelatoare că ai putea fi empatică.
