Din cuprinsul articolului
Într-un minut, ieși la plimbare, te-ai angajat fericit într-o conversație – iar în următorul te-ai transformat într-un monstru nebun cu stomacul mormăiitor, care izbucnește când prietenul tău se lovește din greșeală de tine. Sau ești la delicată, iar în următorul moment de confrunți cu nehotărârea specifice unei femei care te face să țipi într-un acces de furie „ALEGE CEVA!”
Suna familiar? Dacă se întâmplă, nu ești singur. Probabil că ați experimentat – mânia alimentată de foame – un fenomen în care oamenii devin morocănos și irascibili atunci când au întârziat pentru o gustare și le scădea zahărul din sânge.
Te simți ca și când stomacul tău este pe cale să mănânce singur, creierul tău se simte ca într-o ceață, iar corpul tău se simte epuizat. Nu numai că senzația este extrem de incomodă (pentru tine și oricine este bietul suflet care se întâmplă să fie lângă tine în acel moment), dar poate duce și la o poftă crescută de mâncare, expunându-te la riscul de a ajunge la o gustare nesănătoasă și de a face mai puține… alegeri alimentare optime.
Ce se întâmplă în organismul tău?
Stomacul tău cere creierului să mănânce
Ce se întâmplă când nu primești mâncare? Totul începe cu grelină. Când stomacul este gol, eliberează grelină, hormonul foamei. Grelina este produsă în intestin ca răspuns la programul dumneavoastră standard de masă – precum și la simpla vedere sau miros de mâncare – și este concepută pentru a semnala creierului că corpul dumneavoastră are nevoie de mai multă energie sau hrană.
Când grelina lovește creierul, atinge zonele care controlează procesele automate ale corpului, metabolismul și centrul de recompensă pe care tocmai l-am menționat. Când grelina provoacă toată această stimulare, creierul tău trebuie să asculte. Și de obicei face acest lucru făcându-vă să mâncați.
Nivelurile tale de dopamină scad
Rolul lui Ghrelin în controlul centrului de recompensă al creierului tău este destul de puternic și, după cum se dovedește, ar putea fi unul dintre factorii care contribuie la apetitul tău.
Potrivit unui studiu din revista Neuropharmacology, atunci când cercetătorii au stimulat șoarecii cu grelină sistemică (care ar trebui să le spună creierului să mănânce), dar de fapt nu le-au furnizat nici un aliment pentru care să se hrănească, nivelurile de dopamină din creierul lor nu au rămas doar la fel, au scăzut de fapt.
Aceeași genă controlează foamea și furia
Un alt motiv pentru care ești furios când îți este foame este legat de hormonul foamei. După ce grelina este produsă în intestin și călătorește către creier, creierul comandă apoi eliberarea unui al doilea hormon numit neuropeptidă Y, care stimulează apetitul. Această substanță chimică naturală a creierului are mai multe funcții, inclusiv creșterea aportului de alimente, precum și reglarea furiei și agresivității și se pare că cele două sunt legate.
Potrivit unui studiu din revista Biological Psychiatry, persoanele cu niveluri ridicate de neuropeptidă Y în lichidul cefalorahidian au avut mai multe ieșiri de agresivitate și impulsivitate, precum și de agresivitate impulsivă. Deci, există o legătură între nivelurile ridicate de nY cauzate de foame și sentimentul de furie.
