Din cuprinsul articolului
Psihiatrul Gabriel Diaconu: „Caznele Ucrainei abia au început”. România va deveni un HUB de asistență umanitară.
Volodomir Zelenski şi-a argumentat marţi, 1 martie, cererea de aderare la Uniunea Europeană, într-un discurs în Parlamentul European, la finalul căruia a fost aplaudat de europarlamentari în picioare.
„Sunt foarte mulţumit de ceea ce am văzut aici, de ceea ce am auzit aici. Sunt foarte fericit că simt această atmosferă. Suntem uniţi şi acesta este motivul pentru care sunt fericit acum. Nu am ştiut că acesta este preţul pe care urmează să îl plătim şi este o tragedie. Este un preţ foarte mare pe care trebuie să îl plătim. Sunt mii de oameni care au fost ucişi şi un singur război.”, a declarat Volodomir Zelenski.
Tot marți, președintele Klaus Iohannis a declarat la finalul ședinței CSAT că România va deveni un hub al ajutorului umanitar internațional pentru Ucraina. Totodată, Palatul Cotroceni și-a anunțat intenția de a spori procentul din PIB pentru Apărare la 2.5% de la 2%.
Psihiatrul Gabriel Diaconu: „Caznele Ucrainei abia au început”. România va deveni un HUB de asistență umanitară
În acest context, medicul psihiatru Gabriel Diaconu, consilier al ministrului Sănătății, explică pe larg ce înseamnă „starea agentică” de care „profită” acum Ucraina și de ce „luminița europeană e o candelă la mare depărtare”.
„Câteva scurte comentarii după discursul lui Zelensky, astăzi, în Parlamentul European. Fără doar și poate că momentul este electrizant. Există în psihologie un termen tehnic, îi spunem ”stare agentică”. În stare agentică, oamenii sunt – succint spus – puși pe treabă. Din păcate stările agentice mai degrabă pornesc conflicte, decât să oprească războaie.
Să fie foarte clar. Caznele Ukrainei abia au început, și un fast-track european nu-i ajută, în marea ecuație a lucrurilor. Este un PR excelent, este o strategie sănătoasă, România cel puțin sprijină necondiționat aderarea UKR la EU, doar că de aici încep câteva probleme foarte spinoase.
Prima problemă foarte spinoasă, apărută de dimineață, e că fast-track-ul de acces la comunitatea europeană a fost propus pentru trei țări, nu doar una, mai exact Ukraina, Republica Moldova și Georgia. Este o strategie diabolică, de vreme ce există detalii. Fără doar și poate că unii analiști vest-europeni, acum, își pun problema unui nou aliniament, unor noi ”țări-buffer” care să mitigheze distanțele într-un context post-război, oricare va fi acela. Nimeni nu vrea să se învecineze cu Rusia pentru că Rusia, știe orice școlar crescut în comunism întrebat dacă știe vecinii Rusiei, ei bine Rusia se învecinează cu cine vrea ea.
Din acest punct de vedere luminița europeană e o candelă la mare depărtare. Alte mari probleme sunt pe agenda de zi, și sunt probleme arzătoare.
Prima și cea mai importantă problemă este rezoluția lumii libere să declare ceea ce se întâmplă în Ukraina, în termeni fără echivoc, nu doar un război nedrept dar și o stare de calamitate, și prin asta să negocieze cu părțile beligerante asigurarea de urgență a asistenței umanitare pe teritoriul Ukrainei.
Asta nu se face doar cu Slava Ukraini, asta se face cu o negociere foarte clară a coridoarelor verzi, însemne, calendar, livrabile șamd. Altfel șansele sunt că ajutorul față de populația MAJORITAR deplasată intern (IDP) în Ukraina să rămână într-o stare de maximă precaritate.
Oricine a făcut muncă în teatre de operații știe că drama celor care au rămas în urmă este dublă. EDPs, cei care trec granițele, pică în brațele primitoare ale țărilor gazdă, unde vor avea acces la resursă de bază. IDPs suferă – pe termen scurt – o teribilă traumă, iar pe termen mediu și lung suferințe dintre cele mai diverse, de la sociale la pecuniare.
Astfel că, lăsând orice emoție la o parte, ceasul astral cere ca toți participanții la această oribilă pată pe obrazul epocii pe care-o trăim să se pună de acord că războaiele sunt despre armate, nu despre civilii prinși la mijloc.
România duce, la această oră, conversații avansate cu partenerii noștri să devenim un hub umanitar, alături de alte țări prietene, încât să putem ajuta Ukraina nu doar ca gazde, dar și ca ofertă de salvgardare a populației lor endogene.
Fiecare zi trecută este, dpdv al acestui gen de muncă, o zi pierdută. Iar – cât de rezonabil pare ca Zelensky să ceară arme, înțelepciunea spune că va trebui să perfecteze, cât de curând, o soluție de negociere cu partea rusă ca – indiferent de statutul regiunilor, și sub ce steag vremelnic o fi, oamenii, ACEI oameni, care sunt oameni indiferent de stăpânire sau naționalitate, să trăiască o minimă siguranță”, a scris Gabriel Diaconu pe pagina sa de Facebook.
