Din cuprinsul articolului
Aproape 30 de programe naționale de sănătate, finanțate de Ministerul Sănătății și de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) există în România la ora actuală. Însă, o serie de servicii medicale, precum testări sau tratamente, nu sunt încă decontate, iar pacienții sunt nevoiți să le plătească din propriul buzunar.
Pentru două categorii de afecțiuni, Ministerul Sănătății pregătește acum decontarea unor servicii suplimentare, potrivit unui proiect de hotărâre de guvern elaborat de instituție, potrivit 360medical.ro.
Testarea genetică în cancer
Astfel, proiectul prevede înființarea, în cadrul Programului Național de Oncologie, a unui nou subprogram, denumit Subprogramul de diagnostic şi de monitorizare a afecțiunilor hematologice maligne prin imunofenotipare, examen citogenetic şi/sau FISH şi examen de biologie moleculară.
Crearea acestui nou subprogram este prevăzută în planul național de prevenire şi combatere a cancerului în România. “Implementarea acestui subprogram în cadrul Programului Național de Oncologie, decontat din bugetul FNUASS pentru asigurarea accesului pacienţilor eligibili la testarea imunohistochimică şi a markerilor tumorali, are în vedere abordarea integrală a bolii oncologice, în sensul acordării unui tratament personalizat specific fiecărui tip de cancer şi localizare tumorală, cu scopul primordial pentru vindecarea /ameliorarea stării de sănătate a pacientului, dar şi prin cheltuirea eficientă a fondurilor alocate”, arată autorii proiectului de act normativ, în nota de fundamentare.
Prin noul subprogram va fi decontată testarea genetică și imunohistochimică pentru anumite tipuri de cancer. Testele decontate furnizează informații suplimentare privind necesitatea chimioterapiei, potrivit documentului.
Corecţia inegalităţilor de membre la copii
Un alt serviciu care urmează să fie decontat este corecția inegalităților de picioare la copii. Astfel, Comisia de ortopedie pediatrică a Ministerului Sănătății a propus extinderea obiectivelor Programului național de ortopedie, prin introducerea „tratamentului inegalităţilor şi diformităţilor membrelor la copil, prin corecţie”.
Potrivit notei de fundamentare, există un număr foarte mare de afecțiuni care generează inegalități de membre, printre cele mai frecvente fiind: cauze traumatice (fracturi de femur sau tibie care chiar dacă sunt tratate corect pot genera inegalități de membre) neurofibromatoza, acondroplazia, sindromul Klippel-Trenaunay, sindrom Beckwith-Wiedemann, sindrom Proteus, hemihipertrofie idiopatică, artrite de multiple cauze (infecțioase, inflamatorii, reumatismale) deficiență focală proximală femurală sau hemimelia fibulară, piciorul varus equin, astragalul vertical, osteomieilita, tumorile osoase, iradierea prin sterilizarea cartilajului de creștere cu afectarea creșterii sau alte boli specifice pacientului pediatric ca maladia Legg-Calve-Pertheus, epifizioliza, pseudartroza congenitală de tibie sau maladia Blount.
Toate acestea produc afectarea membrelor, iar uneori apar chiar inegalități morbide, dacă diferența de lungime a membrelor inferioare este mai mare de 6 cm.
Datele oficiale arată că incidența inegalităților membrelor inferioare de cel puțin un centimetru este de 23% în populația generală, iar 4% din populație are o inegalitate de cel puțin 2 cm. “Dintre aceștia, studiile exprimă că prevalența pacienților care ar trebui să beneficieze de dispozitive de alungire progresivă a membrului inferior este de 2,16 la 100.000 de locuitori”, menționează nota de fundamentare.
