Din cuprinsul articolului
Deși este țara cu cele mai multe cazuri de cancer din UE, România se află în topul ţărilor europene cu cele mai puţine studii clinice oncologice, potrivit unui raport publicat de European Society for Medical Oncology (ESMO) şi prezentat la Bruxelles, în Parlamentul European.
Specialiștii atrag atenția că participarea la studii clinice este esenţială pentru accesul la tratamente noi, accesul la terapiiile oncologice inovative crescând substanțial șansele de supraviețuire pentru bonlnavii de cancer.
Analiza a fost realizată în contextul implementării etapelor următoare ale Planului european de combatere a cancerului. Acesta a fost lansat în 2021 ca parte a Uniunii Europene a Sănătăţii şi acoperă întregul parcurs al bolii, de la prevenţie şi depistare timpurie până la tratament şi calitatea vieţii. Finanţarea totală este de 4 miliarde de euro, prin programe precum EU4Health, pentru sprijinirea statelor membre.
Dezechilibru între nevoile medicale şi accesul la inovaţie
Raportul evidenţiază un dezechilibru între nevoile medicale şi accesul la inovaţie. Studiile clinice sunt concentrate mai ales în ţările cu resurse economice mai mari, nu în cele cu incidenţă şi mortalitate ridicate. În acelaşi timp, există diferenţe între regiuni, unele state din nordul şi sudul Europei având un acces mai bun la cercetare.
Analiza a inclus date din 34 de ţări, pentru perioada 2019–2024, şi a utilizat indicatorul Trial Density Ratio (TDR), care măsoară numărul de studii clinice la 100.000 de locuitori. Studiile au fost clasificate pe faze (I, II şi III) şi comparate cu date Eurostat şi ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
În România, datele arată o discrepanţă semnificativă între povara cancerului şi accesul la cercetare. În 2022 au fost raportate 88.681 de cazuri noi şi 47.884 de decese. Rata standardizată a mortalităţii a fost de 126,1 la 100.000 de locuitori, a treia cea mai mare din Europa, după Ungaria şi Polonia, informează Agerpres.
România a reprezentat doar 1,7% din totalul studiilor clinice oncologice din Europa în perioada analizată, adică 169 din 9.885. Densitatea studiilor este de 0,88 la 100.000 de locuitori, cea mai scăzută din Europa de Est.
Distribuţia pe faze indică o predominanţă a studiilor avansate. Aproximativ 76,9% sunt studii de fază II/III şi III, iar doar 23,1% sunt studii în faze incipiente. Această structură sugerează un acces limitat la cercetarea timpurie. Indicatorul TDR este de 0,5, sub intervalul 0,8–1,2 considerat adecvat, ceea ce plasează România în categoria ţărilor subreprezentate raportat la populaţie.
Raportul corelează acest nivel redus al activităţii de cercetare cu factori socio-economici. Indicele dezvoltării umane este de 0,83, sub media europeană, venitul disponibil pe cap de locuitor este de 18.396 de euro, iar cheltuielile pentru cercetare şi dezvoltare în industria farmaceutică sunt de 110 milioane de euro. Gradul de urbanizare este de 30,4%, iar cheltuielile pentru protecţie socială reprezintă 16,4% din PIB.
România combină o incidenţă moderat-ridicată a cancerului cu o densitate scăzută a studiilor clinice
Per ansamblu, România combină o incidenţă moderat-ridicată a cancerului cu o mortalitate foarte ridicată şi o densitate scăzută a studiilor clinice, ceea ce indică nevoi medicale importante neacoperite.
La nivel european, distribuţia studiilor este inegală. Belgia, Danemarca şi Spania se află printre ţările cu cea mai mare densitate a studiilor, în timp ce economii mari precum Germania şi Regatul Unit sunt, de asemenea, considerate subreprezentate. În Europa de Sud-Est, mai multe state au niveluri foarte reduse de activitate.
Analiza arată că densitatea studiilor clinice este asociată cu incidenţa cancerului şi cu indicatori socio-economici favorabili, precum venituri mai mari şi nivel ridicat al dezvoltării umane. Potrivit sursei citate, nu există însă o corelaţie directă între numărul studiilor şi mortalitatea prin cancer.
Concluzia raportului este că activitatea de cercetare clinică în oncologie din Europa este mai strâns legată de nivelul de dezvoltare economică şi de investiţiile în sănătate decât de mortalitatea prin cancer, ceea ce ridică probleme de echitate în accesul la tratamente inovatoare.
