Din cuprinsul articolului
Sindromul Gilbert este o tulburare hepatică genetică care afectează capacitatea organismului de a procesa bilirubina (un lichid digestiv produs de ficat care ajută la absorţia grăsimilor).
Persoanele cu această afecţiune nu produc suficiente enzime hepatice care să menţină bilirubina la un nivel normal. Drept urmare, excesul de bilirubină se acumulează în organism. Bilirubina este o substanță galben-maronie, produsă de bilă (colecist), care se formează prin distrugerea celulelor roșii îmbătrânite de la nivelul ficatului.
Cauze şi factori de risc
Sindromul Gilbert este cauzat de o mutaţie genetică moştenită de la părinţi. Această genă controlează de obicei o enzimă care ajută la descompunerea bilirubinei în ficat. Dacă o persoană are o genă ineficientă, în sângele său se acumulează cantităţi excesive de bilirubină, deoarece corpul nu produce suficientă enzimă hepatică.
- Când apar infecții
- În timpul sau în urma unei perioade de post sau dietă
- În timpul menstruației
- Din cauza deshidratării
- În urma stresului
- În urma unui efort fizic intens
- Ca urmare a privării îndelungate a somnului.
Semne şi simptome
Sindromul Gilbert nu provoacă întotdeauna simptome vizibile, iar unele persoane nici măcar nu ştiu că au această afecţiune. De multe ori, boala este diagnosticată abia în timpul vârstei adulte timpurii.
Cu toate acestea, atunci când provoacă simptome, acestea pot fi:
- îngălbenirea pielii şi a zonelor albe ale ochilor (icter)
- greaţă şi diaree
- disconfort în zona abdominalî
- oboseală
Testarea genetică pentru sindromul Gilbert este recomandată persoanelor cu episoade recurente de icter cu bilirubină neconjugată crescută şi persoanelor cu istoric familial.
Sindromul Gilbert poate predispune la procesarea incorectă sau insuficientă a unor medicamente precum antivirale administrate în HIV, medicamente pentru hipercolesterolemie şi unele chimioterapice.
Tratament
Persoanele care suferă de acest sindrom nu necesită tratament medicamentos, însă este recomandat să evite medicamentele care interacționează cu bilirubina: ampicilina, salicilații, furosemidul sau ceftriaxona.
Schimbările efectuate la nivelul stilului de viață și mai ales al alimentației, pot elimina, în timp, hiperbilirubina. Persoanele care suferă de acest sindrom ar trebui să evite zaharurile simple, alcoolul, alimentele procesate, proteinele de natură animală, care acumulează toxinele în ficat.
Pentru că pe măsură ce boala avansează, ficatul se poate deteriora, este foarte important ca cei diagnosticați cu această boală:
- Să nu bea și să nu consume droguri;
- Să nu consume medicamente sau suplimente care pot dăuna ficatului;
- Să se odihnească cât mai mult;
- Să aibă o alimentație sănătoasă și echilibrată;
- Să facă exerciții fizice moderate.
