Stripping-ul reprezintă șlefuirea smalțului dentar de pe suprafețele interdentare, astfel încât dinții devin mai înguști și se câștigă spațiu pentru alinierea lor.
Această metodă a fost privită cu multă reticență vreme îndelungată, deoarece țelul fiecărui medic stomatolog este acela de a conserva dinții și de a-i proteja de orice fel de agresiune. Doamna doctor Mihaela Dan, specialist ortodont în cadrul Clinicii Orto-Implant Expert, spune că în ziua de astăzi, însă, procedura este folosită cu încredere, fiind chiar recomandată pentru rezolvarea anumitor probleme dentare.
Deși la început stripping-ul dentar a fost o procedură controversată, după ce numeroase studii au arătat că numărul cariilor nu este mai mare la pacienții care au trecut prin această intervenție decât la lotul martor, încet-încet medicii ortodonți au început să o ia în considerare pentru cazurile în care celelalte metode par să aibă mai multe dezavantaje.
Când este necesar stripping-ul dentar?
Doamna doctor Mihaela Dan, specialist ortodont, spune că există anumite situații în care șlefuirea dinților este recomandată, în special pentru succesul tratamentului ortodontic.
“Atunci când necesarul de spațiu este mic (3-6 mm) nu se justifică o extracție dentară și este de preferat șlefuirea dinților. În tehnica Invisalign stripping-ul se realizează de obicei la începutul tratamentului, iar când este asociat cu bracketuri se poate realiza oricând pe parcurs”, explică specialistul ortodont.
Stripping-ul poate fi recomandat și din motive estetice, pentru a obține un aspect frumos al danturii. “Metoda poate fi de folos atunci când dinții au o formă triunghiulară sau atunci când există diferențe de formă și dimensiune a incisivilor, ce produc asimetrii inestetice. Șlefuirea reprezintă în acest caz o alternativă la reconstruirea dentară, atunci când există și deficit de spațiu. Se va evita la șlefuire zona din mijlocul dintelui, unde apar de obicei cariile interdentare”, explică specialistul ortodont.
Cum se realizează
Șlefuirea dinților se realizează cu ajutorul unei freze speciale, unui disc abraziv și a unor benzi abrazive.
“Cantitatea maximă de smalț șlefuit depinde de grosimea lui și este de 0.15- 0.3 mm de pe fiecare suprafață interdentară a fiecărui dinte, urmată de aplicarea de geluri cu fluor, deși studiile arată că acesta nu are influențe majore asupra incidenței cariei. Foarte important de precizat este că procedura este recomandată în cazul pacienților cu igienă dentară foarte bună și număr de carii foarte redus, ceea ce indică un smalț de calitate bună, rezistent la carii”, explică doamna doctor Mihaela Dan, ortodont.
Șlefuirea se poate realiza într-o singură ședință sau în mai multe, din aproape în aproape, și nu necesită anestezie.
Avantaje și dezavantaje
Probabil că cel mai mare avantaj al stripping-lui este eliminarea necesității extracției dentare pentru a câștiga spațiul necesar și a scurta durata tratamentului ortodontic. În plus, procedura presupune deplasări mai mici ale dinților și, implicit, risc mai mic de recidivă (revenire a dinților în poziția inițială).
Principalul dezavantaj al acestei proceduri este faptul că este ireversibilă și odată efectuată impune o igienă dentară mai atentă și folosirea obligatorie a aței dentare.
Chiar și după șlefuire, dintele este încă “îmbrăcat” în smalț, stripping-ul presupunând doar îndepărtarea unui strat subțire de smalț, nu eliminarea completă a acestuia. Atâta vreme cât va rămâne un strat de smalț, riscurile la care este expus dintele ar trebui să fie relativ neschimbate față de starea anterioară procedurii.
