mustar

Muștarul datează din vremuri străvechi, încă dinaintea erai noastre, cu origini pe meleagurile Greciei, Iudeei și ale Italiei. Grecii și românii foloseau boabele de muștar în mâncăruri sau le pisau și le presarau peste fripturi pentru un gust deosebit. Rețeta pentru pastă de muștar apare abia la 42 de ani după Iisus Hristos, consemnată de Columelle. Acesta recomandă curățatul, cernutul și spălatul semințelor de muștar, care apoi se lăsau la înmuiat pentru două ore pentru a putea fi strivite cu pisălogul. Pastă rezultată se aplatiza cu mâna, apoi se făceau în ea șanțuri în care se turna apă nitrată peste câțiva cărbuni aprinși. Aceștia apărau muștarul de mucegai și îi anihilau gustul amărui. Peste această pastă se punea apoi oțet alb foarte tare și se strecura totul printr-o sită fină.