Din cuprinsul articolului
Hannah Grippi, o tânără de 26 de ani din Pennsylvania, a trăit un adevărat coșmar medical. Deși se afla într-o stare bună de sănătate și avea o viață activă, în 2018 a început să experimenteze simptome aparent banale: balonare după mese, oboseală accentuată și dureri abdominale.
Ceea ce părea la început un episod trecător s-a transformat într-un chin zilnic. În doar câteva luni, Hannah a slăbit peste 9 kilograme fără nicio explicație, iar durerile au devenit insuportabile. Cu toate acestea, medicii la care a apelat i-au spus, de fiecare dată, că totul este „pe fond de stres” sau că simptomele sunt „doar în capul ei”.
„Mă simțeam ca și cum cineva îmi strângea abdomenul din interior. Fiecare masă devenise o pedeapsă. Iar când specialiștii îți spun că e doar anxietate, începi să te îndoiești de tine”, a mărturisit tânăra.
Diagnosticul după ani de așteptare
După cinci ani de investigații, analize, endoscopii și colonoscopii, fără niciun rezultat, situația s-a schimbat atunci când medicul de familie – pe care îl văzuse doar de două ori – i-a recomandat o ecografie abdominală.
Rezultatele au arătat o compresie de peste 80% a arterei celiace, indiciu clar pentru o boală rară: Sindromul de Ligament Arcuat Median (MALS).
Un CT realizat în mai 2023 a confirmat diagnosticul, iar luna următoare Hannah a trecut printr-o intervenție chirurgicală majoră: eliberarea ligamentului și reconstrucția diafragmei.
Recidivă, a doua operație și complicații
Deși inițial simptomele păreau să se amelioreze, durerile au revenit la câteva luni după operație. Medicul chirurg care o tratase prima dată a refuzat să creadă că sindromul putea reveni.
Convinsă că suferința ei este reală, Hannah a cerut o a doua opinie medicală. Noul specialist i-a confirmat recidiva și a programat o a doua intervenție chirurgicală, în noiembrie 2024.
În urma celor două operații, tânăra a dezvoltat complicații: gastropareză (stomac paralizat, care nu mai trimite alimentele în intestin) și sindrom POTS (tahicardie accentuată la schimbarea poziției corpului).
„Trăiesc cu zile bune și zile foarte grele. Încă învăț să-mi ascult corpul și să accept că viața mea nu mai seamănă cu cea a unui tânăr obișnuit de 26 de ani”, a declarat Hannah.
Trauma de a nu fi crezut
Pentru tânără, lipsa unui diagnostic timp de cinci ani a însemnat nu doar durere fizică, ci și suferință emoțională profundă.
„Îndoiala pe care au plantat-o medicii m-a făcut să mă simt singură în propriul corp. A fost la fel de dureros ca simptomele în sine”, spune ea.
Această experiență a împins-o să își facă povestea publică, pentru a-i încuraja și pe alți pacienți să lupte pentru un diagnostic corect.
Astăzi, Hannah își continuă recuperarea alături de un medic de medicină funcțională și se bucură de sprijinul soțului ei, Luca, cu care s-a căsătorit recent.
Deși sănătatea ei rămâne fragilă, tânăra privește cu recunoștință către comunitatea de pacienți cu boli cronice și către puținii specialiști care au ascultat-o cu adevărat.
„Trăitul cu o boală cronică nu este pentru cei slabi. Este epuizant, izolează și e adesea invizibil. Dar mesajul meu pentru cei care trec prin ceva similar este clar: luptați pentru voi înșivă. Corpul vostru știe mai bine. Nu lăsați pe nimeni să vă spună că nu e real.”
Povestea Hannei Grippi scoate în evidență pericolele diagnosticului greșit și al ignorării simptomelor de către sistemul medical. Dincolo de boala rară descoperită, drama ei vorbește despre nevoia ca pacienții să fie ascultați, iar suferința lor tratată cu seriozitate.
