Din cuprinsul articolului
Pe 14 noiembrie începe Postul Nașterii Domnului, cunoscut și ca Postul Crăciunului. Potrivit tradiției bisericești, postul începe în seara zilei de 14 noiembrie, dar atunci când această dată cade într-o miercuri sau vineri, postul începe cu o zi înainte. Acest post durează până pe 24 decembrie inclusiv.
Ce înseamnă Lăsatul secului pentru postul Crăciunului
Lăsatul secului este o tradiție religioasă înaintea Postului Crăciunului în calendarul creștin ortodox. În tradiția ortodoxă, Lăsatul secului reprezintă ultima zi în care se consumă alimente de origine animală și se desfășoară în ziua de 14 noiembrie, înaintea începutului oficial al Postului Crăciunului, care durează 40 de zile și se încheie în ajunul sărbătorii Nașterii Domnului (25 decembrie).
În 2023, Lăsata Secului pentru postul Crăciunului este marți, 14 noiembrie, iar după mesele specifice acestei zile, creștinii ortodocși vor scoate din alimentația lor produsele de origine animală.
Lăsatul Secului pentru postul Crăciunului este o zi plină de tradiții și obiceiuri, în care creștinii se pregătesc nu doar spiritual, ci și prin practici speciale. Se spune că, prin participarea la o masă bogată alături de familie și prieteni, oamenii se protejează de boli și asigură fertilitatea pământului lor, ferindu-l de grindină.
De regulă, cuvântul „sec”, din expresia „lăsatul secului”, este înțeles de noi ca sinonim cu uscat, fără grăsime, de post. În realitate, însă, accentul nu trebuie să cadă pe mâncare, deoarece sec pe care-l lasă postul ortodox este „seclum” (saeculum), adică lumea, în sensul de mondenitate, modă, obiceiuri lumești. Trebuie să reținem că scopul postului este îndreptarea duhovnicească, nu regimul alimentar, care rămâne doar un instrument ajutător pentru controlarea poftelor și dorințelor trupești. În zadar vom ține post dacă vom continua să fim cuprinși de mânie, ură, invidie, lăcomie, vorbire în desert etc, conform Crestinortodox.ro.
Tradiții și obiceiuri de Lăsatul Secolului
Un obicei din străbuni spune că, în ziua de Lăsata Secului, credincioșii trebuie să ia masa cu familia și cu prietenii pentru a se apăra de boli și pentru ca pământurile acestora să fie ferite de grindină. Iar după ce vor termina de mâncat, trebuie să strângă resturile într-o față de masă și să le arunce a doua zi la prima oră.
Potrivit obiceiului, atunci când persoana respectivă va arunca resturile de mâncare trebuie să rostească aceste cuvinte: „Păsările cerului! Eu vă dau vouă hrană din masa mea, cu care să fiți îndestulate și de la holdele mele oprite”.
În Muntenia, de Lăsata Secului femeile măritate trebuie să pregătească plăcintă cu brânză dulce și stafide pe care să le-o ofere soacrelor pentru a avea o relație bună tot anul.
Potrivit unei alte tradiții, vasele în care s-a gătit mâncare de Lăsata Secului trebuie să se spele și să se pună cu gura în jos, pentru ca spiritele rele să nu intre în casă.
Tot pentru a alunga spiritele rele, credincioșii trebuie să frece ferestrele și porțile cu usturoi.
Iar în unele zone, seara, după ce s-a servit masa, credincioșii trag focuri de armă pentru a alunga spiritele rele.
Un alt obicei de Lăsata Secului este cel al „focurilor purificatoare”. În această seară, oamenii de la sate merg pe dealuri și aprind focuri pentru a alunga spiritele rele.
Rugăciune pentru zilele de post
„Dumnezeul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a celor ce sunt pe mare departe, Cel ce mai înainte ai întocmit, prin Legea Ta cea Veche și Nouă, aceste zile de post, la care ne-ai învrednicit să ajungem acum, pe Tine Te lăudăm și Ție ne rugăm: întărește-ne cu puterea Ta, ca să ne nevoim întru ele cu sârguință, spre mărirea numelui Tău celui sfânt și spre iertarea păcatelor noastre, spre omorârea patimilor și biruință asupra păcatului; ca împreună cu Tine răstignindu-ne și îngropându-ne, să ne ridicăm din faptele cele moarte și să petrecem cu bună plăcere înaintea Ta întru toate zilele vieții noastre. Că Ție se cuvine a ne milui și a ne mântui pe noi, Hristoase, Dumnezeule, și Ție slavă înălțăm, împreună și Celui fără de început al Tău Părinte, și Preasfântului și bunului și de viață făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.
