Din cuprinsul articolului
O mămică și-a găsit puterea să povestească cum s-a transformat experiența nașterii într-o traumă din cauza personalului medical.
Alina a povestit pentru Totuldespremame prin ce situația îngrozitoare a trecut în luna mai 2021, la Spital Universitar din București, când a adus pe lume primul ei copil.
Mămica acuză cadrele medicale medii (asistente si infirmiere) că au avut o atitudine total nepotrivită față de ea, însă nu și-a găsit puterea nici măcar să reclame situația la spital.
Redăm povestea, așa cum a fost scrisă de mămică pentru Totul despre Mame:
„Vreau să încep prin a spune că bebelușul nostru s-a născut din dragoste, a fost dorit de amândoi foarte mult. După ce am rămas însărcinată, am decis să-mi aleg un medic din orașul natal, care venea la un cabinet particular și care practica în București, la Spitalul Universitar.
Bineînțeles că am plătit toate consultațiile, chiar dacă am un serviciu prin care cotizez la bugetul de stat. Prin luna a 4-a, am aflat că doctorița este pro cezariană și nu am vrut să mă pun eu contra, am ales cezariana.
Pe 26 mai 2021 am dat viață unei minunății de fetiță: 3,400 kg, 50 cm. Durerile după cezariană au fost suportabile, am avut un cateter în spate (menționez că dacă nu cotizai suficient la anestezist, nu-ți punea acel cateter, care-ți lua durerea ”cu mâna”, cum s-ar spune).
A doua zi m-au mutat în salon, mi-au adus bebelușul și descurcă-te!! Fiind primul copil, mă așteptam să vină să mă învețe, cum să-l atașez la sân, cum să-l schimb, cum să-l spăl, dar nimic.
Seara a venit o asistentă drăguță să facă băiță la copii și cam atât. Durerile de după cezariană persistau, trebuia să mă ridic mereu la bebeluș.
La 4 dimineața, alergam cu copilul în brațe pe holurile secției de neonatologie după un biberon cu lapte, pentru că laptele la sân încă nu-mi venise, iar asistentele dormeau.
A venit și ziua în care trebuia să mă externez. Au venit două asistente, ne-au cântărit bebelușii și ne-au spus să nu-i îmbrăcăm pentru că urma să vină doctorița să-i consulte.
Afară ploua, o infirmieră spăla pe jos în salon, fereastra și ușa ambele deschise, copilul înfășat într-un scutecel subțire, era ținut de mine în poziția în care trebuie să râgâie după lăptic.
Afară era foarte frig, iar în salon un curent extraordinar, infirmiera nu ne lăsa să închidem nici ușa, nici geamul.
Am început să plâng
Rezidenta doctoriței care m-a operat tocmai ce intrase în salon să mă întrebe cum sunt, și brusc am început să plâng și să-i spun că sunt nemulțumită de cum s-au comportat cu mine, cu bebelușul, etc.
Mi-a văzut copilul vânăt, eu nu observasem, îl țineam într-o poziție în care nu-l puteam observa. A țipat la asistente, au intrat buluc pe ușă, mi-au întors copilul cu fața în jos și au fugit cu el să-i ia saturația.
Am fost acuzata apoi, ca mi-am înecat copilul cu lapte, mi s-a spus ca dacă eram cu copilul acasă, acum îl aveam mort.
Am făcut un soc, a fost o traumă. (Menționez, că sunt foarte mulțumită de doctorița care m-a operat și de operația în sine, după 4 zile nici nu se cunoștea că am fost operată, mă mișcam foarte, foarte bine).
Problema copilului, depistată în orașul natal
M-am externat la cerere, n-aș mai fi rezistat încă o noapte singură acolo. Am ajuns acasă și mi-am făcut programare la neonatolog în orașul natal.
De fapt, în analizele din spital a reieșit că bebelușul suferă de o ușoară formă de policitemie, adică are sângele mai gros, dar nu este de tratament, se va vindeca de la sine.
La frig, copilul se învinețește, numai că mie nu mi-a spus nimeni asta acolo, mi-au spus că analizele sunt bune. Saturația copilului a fost 98, din câte știu eu este un rezultat bun, dar din nou nu mi-a zis nimeni nimic”.
„Data viitoare nu voi mai naște acolo”
Câteva zile mi-a fost frică să dau bebelușului să mănânce, îl vedeam tot timpul vânăt, îmi speriam și familia. Îmi răsunau în cap vocile asistentelor, cum că acum aș fi avut copilul mort. Și acum după două săptămâni, încă retrăiesc momentul acela.
Dar slavă Domnului, bebelinda mea e bine, e sănătoasă acum și creștem pe zi ce trece.
Nu am reclamat situația la spital și nu am de gând. Mă bucur că am copilul sănătos și atât. Data viitoare nu voi mai naște acolo”.
