Trei simptome care apar de obicei cu o lună înainte ca cineva să moară din cauza unui atac de cord. Descoperirea deconcertantă a rezultat dintr-un studiu care a sugerat că semnele de avertizare ar fi putut fi omise în cazul unuia din șase decese prin atac de cord în Anglia.
Un atac de cord este o urgență medicală care necesită un răspuns rapid pentru a limita cantitatea de daune cauzate mușchiului inimii. Din păcate, unele atacuri de cord au simptome mai subtile și, prin urmare, pot fi omise sau trecute cu vederea.
Un studiu din 2017 publicat în The Lancet Public Health a sugerat că acest lucru se întâmplă cu o frecvență devastatoare în Anglia, anumite simptome fiind trecute cu vederea cu până la o lună înainte de decesele cauzate de atacul de cord.
În acest studiu, cercetătorii au examinat înregistrările tuturor celor 446.744 de spitalizări NHS din Anglia între 2006 și 2010 care au înregistrat atacuri de cord, precum și istoricul de spitalizare a tuturor celor 135.950 de decese prin atac de cord.
Înregistrările au inclus dacă pacienții care au murit în urma unui atac de cord, au fost sau nu internați în spital în ultimele patru săptămâni și, dacă da, dacă semnele de atac de cord au fost înregistrate ca principală cauză de internare (diagnostic primar), suplimentar față de motivul principal. (diagnostic secundar), sau deloc înregistrat.
Din cei 135.950 de pacienți care au murit din cauza unui atac de cord, aproximativ jumătate au murit fără internare la spital în ultimele patru săptămâni, iar aproximativ jumătate au murit în decurs de patru săptămâni de la internare.
21.677 (16 la sută, sau unul din șase) dintre pacienții care au murit din cauza unui atac de cord au fost internați în cele patru săptămâni anterioare, dar simptomele atacului de cord nu au fost menționate în fișele spitalului.
Autorii au spus că există anumite simptome, cum ar fi leșin, dificultăți de respirație și durere în piept, care au fost evidente cu până la o lună înainte de moarte la unii dintre acești pacienți, dar este posibil ca medicii să nu fi fost atenți la posibilitatea ca acestea să semnaleze un viitor fatal atac de cord, posibil pentru că nu a existat nicio afectare evidentă a inimii la momentul respectiv.
Aceste rezultate sugerează că posibilele semne ale viitorului atac de cord fatal ar fi putut fi omise.
Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că dintre toți pacienții internați cu un atac de cord, cei al căror atac de cord a fost înregistrat ca fiind secundar afecțiunii principale aveau de două până la trei ori mai multe șanse de a muri decât pacienții ale căror înregistrări au indicat atacul de cord ca afecțiune principală.
