Vaginism

Afectiune caracterizata printr-o contractura spasmodica involuntara a muschilor vaginali si perivaginali in momentul penetrari penisului in vagin, astfel incat penetrarea devine imposibila sau dureroasa. Exista vaginism primar, in care tulburarea se produce de la primul contact sexual si vaginism secundar, cel care apare dupa un interval de relatii sexuale satisfacatoare. Vaginismul, spre deosebire de dispareunie (durerea legata de penetrare), exista aproape intotdeauna la primele tentative de raport sexual. Vaginismul poate fi legat de o boala organica (inflamatie, infectie, malpozitie a organelor genitale, prezenta unui himen rezistent) sau de o tulburare psihologica (nastere dificila, preludiu insuficient, violenta sau stangacie a partenerului, absenta dorintei, viol). Cauze – Ele sunt uneori fizice (inflamatie, infectie, malpozitie a organelor genitale, prezenta unui himen rezistent), uneori psihologice (amintirea unei nasteri dificile, insuficienta preliminariilor amoroase, violenta sau stangacia partenerului, absenta dorintei, viol). Vaginismul si frigiditatea nu se asociaza, femeia putand ajunge la orgasm prin masturbare. Diagnostic – Examenul ginecologic trebuie mai intai sa depisteze o malformatie sau o infectie care nu sunt cunoscute, tuseul vaginal putand fi realizat sub anestezie. In absenta oricarei cauze organice, un bilant psihologic, se va stradui sa precizeze dificultatile prezente sau trecute (educatie rigida) ale pacientei. Tratament- Tratamentul, care variaza dupa cauze, poate cuprinde o interventie chirurgicala sau un tratament antibiotic. In caz de anomalie fizica sau de infectie, ori poate face apel la dilatatia treptata a vaginului, la un ajutor psihologic specializat, la o educatie psihosexuala si/sau la excercitii de relaxare.