Acad. Ovidiu Bojor: Planta aceasta românească este uimitoare în imunitate scăzută, abcese, artrite, infecții bacteriene și fungice

Arnica (Arnica montana) este planta medicinală ale cărei principale proprietăți terapeutice o recomandă în tratarea rănilor, contuziilor sau a luxațiilor, în ameliorarea durerilor reumatice, pentru imunitate scăzută, pentru durerile de sâni, abcesele dentare, artrite, infecții bacteriene și fungice.

Planta crește în România prin fânețele și pășunile din zona montană și subalpină, potrivit acad. Cf. Ovidiu Bojor în cartea sa, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z).

Arnica se caracterizează printr-o printr-o inflorescență terminală, de culoare galbenă, însoțită de două inflorescențe laterale, situate sub cea terminală.

I se mai spune iarba soarelui, carul zânelor, tata oilor. În scopuri medicinale, se recoltează numai inflorescența terminală. ”Arnica conține lactone sesquiterpenice antiinflamatorii, cea mai importantă din punct de vedere medicinal fiind helenalina. Conține și carotenoizi, uleiuri volatile și flavonoide, care întăresc vasele de sânge.

Datorită proprietăților antireumatismale și antiinflamatoare, arnica intră în compoziția a numeroase geluri, unguente, creme și uleiuri, pentru a combate contracturile musculare, durerile reumatice și postraumatice. Planta se utilizează atât extern, de cele mai multe ori, cât și intern, în doze mici, sub stricta supraveghere a unui fitoterapeut. În uz intern, arnica este folosită pentru că moderează activitatea centrilor nervoși superiori, având efecte antialgice și sedative”, potrivit marelui profesor Ovidiu Bojor.

Arnica este eficientă și în cazul unor probleme de sănătate care se manifestă prin dureri și stări febrile, indiferent că ele au la origine o infecție de natură microbiană sau fungică.

Pentru sportivi, preparatele pe bază de arnică ajută atât înaintarea activităților sportive, în vederea pregătirii mușchilor pentru efort, cât și după activitate fizică, când combat contracturile musculare și febra musculară.

Unii specialiști recomandă arnica și în leziunile cancerelor de piele.

Infuzia de arnică se obține din o linguriță de flori uscate și 250 ml de apă. Se infuzează planta timp de 5 minute, apoi se strecoară ceaiul și se face gargară în caz de laringită, faringită sau răgușeală.

ATENȚIE! Utilizată intern, în doze mai mari decât cele prescrise de fitoterapeuți, arnica devine toxică, poate da chiar paralizie. Nu se aplică nici extern, pe plăgile deschise, care au suprafețe mari.

REȚINEȚI! Arnica nu este recomandată pentru copii sub 3 ani, iar pentru ceilalți este necesară supravegherea unui fitoterapeut.