Din cuprinsul articolului
Alimentația nesănătoasă este o cauză principală a problemelor de sănătate. Din nefericire, produsele sunt din ce în ce mai procesate și pline de E-uri și aditivi.
În România, alimentația este o problemă reală. Adesea, românii consumă alimente din comerț, intens procesate, care se gătesc rapid dar care, de fapt, nu au nicio valoare nutritivă.
Aceste produse pot declașa diferite boli în organism și scad rezistența naturală a organismului.
În mod ideal, alimentația trebuie să asigure un aport optim de nutrienți esențiali, zilnic.
În România mâncăm scump și prost
Mihaela Bilic, nutriționist și expert în boli metabolice, dezvăluie câteva date înfiorătoare despre alimentația din România.
„Săraca țară bogată
Niciodată nu mi-au plăcut statisticile, cu atât mai puțin când au rezultate negative, dezamăgitoare. Iar statisticile legate de consumul alimentar sunt de-a dreptul întristătoare: în România mâncăm scump și prost, iar mai grav este că mâncarea noastră cea de toate zilele vine din import.
Un studiu făcut de Institutul Național de Statistică a arătat că producția internă acoperă nevoile de consum doar pentru 6 produse agroalimentare. E vorba în principal de cereale (grâu, secară, porumb) varză și carne de oaie și de capră. Ce se întâmplă cu restul alimentelor? Le importăm!
România a ajuns să producă doar 55% din necesarul de carne de porc, deși în 2015 producția acoperea peste 70% din nevoi. Și la capitolul lactate am dat înapoi ajungând la 86,4% din necesar, față de 93% cu cinci ani în urmă. E drept că aici avem o explicație, consumul pe cap de locuitor a crescut de la 250l la 260l în 2020.
La ouă producția locală acoperă aproape în întregime nevoile (96,8%), în schimb la ulei suntem deficitari (84%), iar la unt și mai și (44,8%). Nici legumele nu stau foarte bine, procentul variază în jur de 70-78% pentru roșii, cartofi, ceapă și leguminoase boabe. De fructe nu ne plângem, procentul depășește 90% la pepeni, struguri prune, mere, cireșe și vișine. E drept că la piersici și nectarine abia acoperim 18% din necesar, dar nu facem o tragedie din asta.
Un lucru m-a mirat în mod special și anume zahărul: consumul a rămas același (25 kg/cap de locuitor), însă producția a scăzut și acoperă doar 35% din necesarul de consum, față de 100,6% în 2015. Dacă producătorii autohtoni nu vor să mai cultive sfeclă de zahăr ar trebui să mă bucur. După o logică simplă asta ar însemna scumpirea zahărului de 3-4 ori și poate am consuma mai puțin. Însă acum importăm și tot la fel de mult mâncăm, doar că banii ajung în buzunarele altora.
La cât de puțină economie de piață pricep, îmi dau seama că rezultatele acestui studiu demonstrează o incapacitate a producției locale de a fi competitive. Nu e vorba că noi nu putem produce alimente, dar probabil sunt alții care produc mai mult, mai bine și mai ieftin. E o realitate pe care mi-e greu să o accept, eu vreau să mănânc românește! Vă rog, dragi producători, dați-ne posibilitatea să găsim la raft carne de porc și lapte de-ale noastre, chiar dacă asta ar însemna ca prețul alimentelor “made în România” să fie mai mare. Sunt sigură că există din ce în ce mai mulți clienți care sunt dispuși să plătească pentru asta”, scrie Mihaela Bilic pe o rețea de socializare.
