Transpiraţia excesivă poate fi o reacţie de apărare în condiţii de expunere a organismului la căldură intensă ori efort fizic prelungit. Dar în cele mai multe cazuri, sudoraţia abundentă este manifestarea unor afecţiuni severe.
„Activarea” excesivă a glandelor surdoripare şi transpiraţia generalizată apar cel mai frecvent în tulburări neurologice (cu leziuni ale hipotalamusului), în boli endocrine (în special în hipertiroidie), consum excesiv de alcool, diabet zaharat, gută sau acromegalie. Faptul că dezechilibrele neuro-endocrine sunt o cauză de hiperhidroză generalizată explică de ce aproape toate femeile aflate la menopauză au această problemă.
Sudoraţia abundentă îşi poate face apariţia subit în infarctul miocardic, creşteri bruşte ale valorilor tensiunii arteriale, comă hipoglicemică la diabetici, în caz de rău de mare. Aşa-numitele transpiraţii reci apar în criza de angină pectorală, în colica renală, biliară, dar şi stări nervoase, frică şi chiar oboseală. Când transpiraţiile apar doar noaptea, ele sunt cauzate de bronşite, reumatism, TBC pulmonar sau cardiopatii.
Principalul rol al transpiraţiei este acela de a menţine temperatura organismului la un nivel constant de 37ْ C – mecanismul fiind denumit termoreglare. În caz de supraîncălzire, glandele sudoripare primesc de la creier “comanda” de a transforma excesul de căldură în apă, care este apoi eliminată prin pori, în acest mod organismul “scăpând” şi de o parte din toxinele din sânge. Există persoane care pot suferi din plin inconvenientele unei transpiraţii excesive, în viaţa lor profesională: lucrători din comerţ, coafori, electricieni, muzicieni, infirmiere, chirurgi, politicieni, fotografi etc. 4 % dintre subiecţi sunt afectaţi în acelaşi timp de ceea ce se numeşte erentobolie, adică înroşirea accentuată a feţei.
Bacteriile, vinovate de mirosul neplăcut
La origine transpiraţia, denumită şi hiperhidroză, nu are miros (de fapt, mirosul ei este vag, nederanjant). Mirosul neplăcut apare atunci când sudoarea vine în contact cu bacteriile aflate pe suprafaţa pielii. Apariţia lui este favorizată şi de lipsa igienei corporale, precum şi de consumul unor medicamente cum ar fi vitaminele din gama B-urilor, barbituricele şi amfetaminele. Alimentele bogate în proteine (carnea), condimentele, alcoolul, brânzeturile şi cafeaua stimulează activitatea glandele sudoripare şi accentuează mirosul transpiraţiei, modificându-i, în acelaşi timp, şi compoziţia – motiv pentru care e bine să le consumăm în cantităţi moderate.
Zone „preferate”
Transpiraţia abundentă poate fi şi localizată pe anumite zone: axile, palme, tălpi, faţă. În acest caz, ea debutează de obicei la pubertate şi are o tendinţă de regresie după vârsta de 40 de ani. Transpiraţia excesivă la axile este specifică persoanelor emotive. Hiperhidroza axilară este mai accentuată vara şi dispare în cursul iernii.
Hiperhidroza palmară poate fi atât de accentuată, încât să împiedice activitatea în anumite domenii. Mâinile în permanenţă umede pot crea dificultăţi chirurgilor, electricienilor şi tuturor persoanelor care se folosesc de mâini în profesia pe care o exercită. Transpiraţia excesivă a palmelor este provocată, în majoritatea cazurilor, de probleme ale sistemului nervos: stres, emoţii. Când sudoraţia abundentă apare atât în palme, cât şi pe faţă, cel mai adesea este semn de hipertiroidie.
Hiperhidroza plantară (a tălpilor) este sursa unui miros urât, dat de descompunerea bacteriană. Când talpa este afectată de hiperhidroză, ea devine foarte sensibilă la presiunea exercitată în timpul mersului. Mai mult, poate apărea o dermatită de contact la diverse substanţe alergene din încălţăminte (vopsea, lipici). Spălarea frecventă, utilizarea de pulberi absorbante, evitarea ciorapilor din fibre sintetice şi a încălţămintei din înlocuitor de piele – care împiedică evaporarea transpiraţiei sunt – în această situaţie, o necesitate.
