În timpul procesului de meditație, scopul nu este doar obținerea de calm și seninătate, afirmă Robert Wright, autorul tratatului ”De ce este budismul autentic”.
Desigur, e bine și lăudabil să fii calm. Doar că scopul unei minți calme și senine este că poți să te gândești apoi și la alte lucruri.
Începi să vezi lucrurile frumoase, începi să vezi partea bună a lucrurilor, partea plină a paharului!
Când începi să fii atent la ce este în interiorul minții tale, atunci poți înțelege lucrurile altfel, într-un mod… terapeutic.
Vei observa și situațiile problematice. Vei vedea suprafața, iar faptul că mintea ta e calmă îți va permite mai mult să cercetezi sentimentul, decât să te lași ”furat” de val.
Ca atunci când o spaimă aduce un șir lung de alte frici, gânduri negative și scenarii dezastruoase, de data aceasta, un gând va rămâne doar unul, pentru că nu te va mai stăpâni incontrolabil, ci vei începe să-l observi, să-l studiezi.
Asta e metoda pe care o aplici, când începi să practici meditația. E vorba de gânduri, trăiri sentimente.
Nu înseamnă neapărat că sentimentele dispar, dar îți dă opțiunea să schimbi stările neplăcute în stări pozitive, îți oferă o viziune mai clară asupra lumii, deoarece fie că-ți place sau nu, angoasa te acaparează adeseori, gândurile aproape nebunești pun stăpânire pe mintea ta și începi să exagerezi.
Îți imaginezi că oamenii se gândesc la tine, când de fapt, lor puțin le pasă, mai mult ca sigur nu se gândesc la tine deloc.
Așadar, meditația este un exercițiu foarte bun. Principiul fundamental în religia și filozofia orientală budism. Dacă nu vedem lumea clar, meditația este o practică bună, care ne va ajuta în sensul acesta.
