Din cuprinsul articolului
Italia se confruntă cu o criză tot mai accentuantă de badante, iar unul dintre cele mai importante motive ar fi acela că româncele nu mai sunt atrase de acest tip de muncă.
În prezent, în Italia există 900 de mii de lucrătoare oficial și aproximativ un milion de lucrătoare neînregistrate, cu o tendință de cerere puternică.
Datele Inps arată că în 2013, numărul oficial al îngrijitoarelor a fost de 75.156 de persoane și doar 10 ani mai târziu, în 2022, acesta a scăzut la 69.797.
Criză de badante în Italia. Româncele nu mai apreciază acest tip de muncă
În Veneto, o regiune din nordul Italiei, numărul asistenților din România a scăzut, existând peste 6.000 de asistenți ”pierdute” în zece ani.
Alberto Gallas, de la Gallas Group, o agenție care se ocupă de îngrijitoare în tot nordul Italiei, este mai preocupat de un alt aspect: declinul acum evident al îngrijitorilor din Europa de Est.
„Am fost de multe ori în România, care era unul dintre principalele rezervoare, alături de Bulgaria, dar între timp, mai ales în orașe, situația dificilă de după căderea lumii sovietice a fost arhivată. Iar zeci de ani de remitențe, de economii trimise acasă de cei care au îngrijit-o în ultimele decenii, au contribuit și ei la schimbarea prin care nu mai vin doamne poloneze să lucreze aici.
Mica burghezie și-a făcut loc în fostele republici sovietice, iar cifrele arată că, din 2013, numărul îngrijitoarelor românce din Veneto (cel mai mare număr de până acum) a scăzut cu 4%, de la 25 la 21%, la fel ca și grupul deja mic de îngrijitoare italiene, de la 7 la 6%”, a declarat Gallas pentru corriere.it, preluat de gazetaromaneasca.com.
După româncele din România, îngrijitoarele din Moldova și Ucraina rezistă. Ele sunt însă depășite numeric de cele din Sri Lanka (există o comunitate numeroasă în Verona) și Maroc. Nu întâmplător, Gallas se deschide către scenarii intercontinentale: „Viitoarele bazine vor fi Asia de Sud-Est și Africa. Este mai dificilă integrarea în familiile din Veneto?
„De fapt, chiar și în Veneto, în ultimele decenii, familiile au pus mult mai puține restricții în ceea ce privește originea îngrijitorului, există o deschidere incontestabil mai mare, iar atât din Asia, cât și din Africa vin persoane care, prin cultură, au un mare respect pentru persoanele în vârstă.
La care se adaugă, și pentru o persoană în vârstă nu strică, un strop de veselie în plus din partea îngrijitoarelor africane’.
