Mărturii cutremurătoare ale unui PACIENT cu COVID–19. „Am îndurat chinuri groaznice timp de 2 zile cât am stat pe targă”

„Ceea ce voi scrie în următoarele rânduri este experiența prin care am trecut în procesul de identificare și vindecare covid. De fapt pneumonie covid sars 2. Trebuie să menționez faptul că nici acum nu știu cu acuratețe de unde l-am luat. Aau murit oameni pe scara blocului și respectiv la etajul unde locuiesc așa că este foarte posibil ca nivelul de concentrație a virusului să fi fost unul mare, în fapt un focar în bloc.

Cert este că am început să mă simt rău în seara zilei de 30.10. Dureri musculare atroce, lipsă de poftă de mâncare și stare generală de rău. Peste 3 zile lucrurile s-au ameliorat însă a apărut febra și au dispărut gustul și mirosul. Am fost ferm convins încă de atunci că am virusul. Au urmat zile cu un tratament dat de doctorul de familie. Antibiotic, antitermice, vitamine diverse.

Din păcate temperatura nu a cedat iar starea de rău s-a accentuat și a culminat cu o respirație îngreunată enorm.

Mi-am măsurat cu un pulsoximetru nivelul saturației oxigenului în sânge iar valorile confirmau că am probleme. La îndemnul medicului pneumolog al soacrei mele am chemat DSP-ul pentru prelevare de probe pentru întreaga familie. Rezultatul testului din 04.11. a ajuns la mine prin SMS în data de 17.11, incredibil nu? Din fericire doar eu și soacra ne-am îmbolnăvit…. Soacra cu BPOC e internată unde trebuie… Are parte de cel mai bun tratament posibil.

În seara zilei de 07.11. nu mai puteam deja să respir așa că am chemat ambulanța. Mare greșeală am făcut că nu am repetat testul la o clinică privată.

Dacă aveam testul cu răspunsul pozitiv eram dus direct la un spital covid și nu la UPU Sf. Pantelimon, în corturile lui Arafat.

Am ajuns la spital și am așteptat aproape o oră să fiu preluat de un medic. După preluare am fost investigat rapid și profesionist de medicul de gardă (cred…că nu știu exact). Mi-au făcut și o radiografie care avea să-mi dea mai târziu o veste tulburătoare: virusul mi-a furat 50% din capacitatea pulmonară. După finalizarea acestor investigații sumare, care au inclus și un test covid suplimentar (al cărui rezultat a ajuns la spital în 11.11), am fost mutat cu tot cu bagajul pe care apucasem să-l iau de acasă într-un cort cu suspecți de covid.

Aici am avut un șoc masiv: nu existau paturi ci tărgi…da, tărgi din alea cu care 2 persoane sănătoase transportă un rănit.

Am îndurat chinuri groaznice timp de 2 zile cât am stat pe targă (am avut noroc cu fratele meu care mi-a adus o saltea)… Să mă ridic era un chin pentru că, surpriză, targa nu avea stabilitate și se prăvălea peste tine dacă încercai să te dai jos… Am dezvoltat o schemă cu mâna pusă pe jos, într-o parte, în mizeriile de pe jos, pentru a putea să mă ridic și să plec la toaletă. Am mai avut și diaree iar din 30 îm 30 minute eram pe wc…

Ooooooooo, wc-ul! Ăsta era situat ÎN SPITAL!!! La 15 metri distanță de cort. Nu vă imaginați ce crize de tuse am dezvoltat datorită diferențelor termice. Mi-am tușit sufletul, așa de tare a durut. M-am prins ulterior că dacă folosesc o butelie mobilă de oxigen reușesc să fac față mult mai bine încercării de a ieși din cort.

În cort încălzirea este magistral realizată de incompetenții de la ISU: tun de căldură pe motorină!!!

Pe motorină oameni buni, cu noxe și gaze arse care pătrund la bolnavii cu afecțiuni respiratorii!!! Băi…. Arafat ăsta e un om groaznic de rece și total nepasător la suferința oamenilor. Tun de căldură care nu are un ciclu de încălzire adecvat pentru așa ceva… E bun poate pentru situațiile de urgență dar în nici un caz PENTRU TRATAREA BOLNAVILOR DE COVID. Idioții….vă puteți imagina cum transpiram toți și cum ne feream să ieșim să ne facem nevoile, în wc-ul ăla infect care nu era curățat de personalul de la Sf.Pantelimon. Trebuia să le atragi atenția în repetate rînduri și se uitau la tine ca și cum ai fi fost vinovat că ești acolo…..

Ieșeau din spital asistenți, alții față de cei care ne tratau, dezumanizați, roboți și oameni fără suflet. În miez de noapte, lângă cort, la țigară, își urlau efectiv preformanțele și frustrările sexuale, neținând cont de faptul că în cortul de lângă sunt oameni care au nevoie de odihnă și liniște. M-am enervat îngrozitor într-o seară și am ajuns aproape de conflict: eram în stare să sparg capul idioților cu butelia mobilă de oxigen. ISU: și aici cu specimene idioate care spun că nu este treaba lor să stea treji noaptea…merge căldura? Fierbeți nenorociților că pe mine nu mă interesează, eu dorm.

Era greu să cumpere Arafat 30 paturi de la Dedeman, în colaborare? E 300 lei un pat…..băi!!!!

300 lei nenorociților, nu o avere. Povesteau veteranii de cort, de data asta de la confirmați, că a plouat în nu știu ce zi și cortul de suspecți s-a inundat…vă imaginați grozăvia? Nici nu vreau să mă gândesc la viscol și ger…oamenii vor suferi îngrozitor acolo.

Personalul medical care ne-a tratat la cort (medici și asistente, oameni de bine, dedicați, empatici… țin minte câteva nume care merită tot respectul: Dr.Stancu, Dr.Ungureanu și Dr. Mocanu) a fost amabil și foarte cooperant. Cu excepția unei doctorițe care s-a comportat inuman și lipsit de profesionalism. Dac-o văd pe stradă nu va scăpa de cuvintele mele grele.

Eu ceream din a doua zi să fiu mutat, cum era și este normal, într-un salon, unde să-mi revin însă saloanele, în anumite situații, sunt rezervate pentru rude, neamuri, cunoștințe și tot felul de lepre care în mod cert nu ar avea nevoie de atenție specială pentru simplul motiv că au o formă ușoară de covid.

Nici vorbă de insuficiență respiratorie și nevoie continuă de oxigen ca în cazul meu. Pervers sistemul, nu? Situație care este valabilă la nivelul Bucureștiului – se plâng nenorociții că nu mai au locuri dar dacă-i cauți în detaliu vei rămâne șocat – au locuri!!! M-am chinuit, în starea asta, să găsesc un loc potrivit pentru mine, undeva….Dar nu la Pucioasa, la Oltenița sau Agigea…Parcă erau turbați noaptea. Veneau în cort și amenințau cu externarea sau cu privarea de oxigen dacă nu acceptăm să plecăm….

Cum Dumnezeu să plecăm departe de familie? Familie care ne-a pus la dispoziție și medicamentele lipsă….Da, medicamente lipsă – au rămas fără antibiotice și vitamina C injectabilă 2 zile la rând!!! Sunt și oameni singuri săracii care nu au rude sau alte soluții…ăștia ce fac??

Am suportat și intervenția nefericită a unei asistente care pur și simplu este incompetentă: m-a înțepat în mână pentru o recoltare de sânge direct din venă de numai puțin de 40 ori!!!

Nu exagerez cu nimic, am martori colegii de suferință din cort. Durerea este îngrozitoare și în mod cert am rămas cu sechele fizico-psihice în urma acestei experiențe. La externare trebuia să mai fac un test din ăsta….nu au reușit să mă înduplece – am refuzat categoric orice invazie fizică.

Am ajuns acasă în dimineața zilei de 18, după 11 zile de chin continuu… Primul lucru a fost dușul cu apă fierbinte… Nu vă imaginați cum este să nu te poți spăla 11 zile și ce modificări se produc la nivelul pielii. Când am dat jos ciorapii am lăsat talpa de piele acolo, groasă.

Concluzii:

• feriți-vă paranoic pentru că nu știți cum va reacționa corpul vostru la virus.
• spălați tot, clorinați tot, utilizați dezinfectanți nu spirt.
• purtați mască și cereți vehement celorlalți să respecte distanțarea socială și să poarte corect masca.
• dacă vă simțiți rău aveți grijă să fie disponibil testul cu confirmarea covid înainte de a chema salvarea – altfel veți ajunge în cort, pe targă, ca mine.
• Arafat ești un om rece, un robot insensibil și mai mult, un incompetent. Să-ți fie rușine.
• Sănătate maximă vă doresc. Eu urmează să parcurg un drum lung de recuperare. Sper să recuperez 100% din ce-am pierdut”, a scris Mihai Ștefan Diaconu pe pagina sa de Facebook.