Din cuprinsul articolului
Rugăciunea vindecătoare. Pe 25 iunie, creștinii ortodocși o pomenesc pe Sfânta Fevronia, fiica unui senator roman, ale cărei moaște au vindecat nenumărați creștini bolnavi.
A primit cununa muceniciei pentru că într-o perioadă de persecuții asupra creștinilor a refuzat să renunțe la credința în Hristos.
Cine a fost Sfânta Fevronia
Sfânta Fevronia s-a călugărit de tânără într-o mănăstire din cetatea Nisibi, din Mesopotamia de Sus, la vârsta de 20 de ani.
Tânăra a fost obligată de Silenius, un persecutor al creștinilor, să se lepede de Hristos şi să se căsătorescă cu el. Din cauză că Fevronia a refuzat, a fost supusă la multe chinuri: a fost biciuită, i s-au spart dinţii, i s-au tăiat sânii, mâinile și picioarele, iar în cele din urmă i s-a tăiat capul.
În cele din urmă, a primit moarte martirică, la anul 310 d.Hr., iar trupul ei a fost dus, din porunca lui Lisimah, la mănăstire.
După moartea Sfintei Fevronia, diavolul a intrat în Silenius. Din cauza prezenței demonului în el, Silenius s-a izbit cu capul de un stâlp de marmură și a murit, scrie crestinortodox.ro
După trecerea ei la cele veșnice, Sfânta Muceniţă s-a arătat în ziua prăznuirii sale în mijlocul surorilor din mănăstire. Stătea timp de trei ceasuri în văzul tuturor, apoi se făcea nevăzută. Însă nimeni nu o putea atinge.
Sfânta Mucenică Fevronia a făcut multe minuni prin moaștele sale și s-a arătat maicilor care se rugau noaptea în biserica mănăstirii.
Rugăciunea către Sfânta Fevronia, ocrotitoarea familiei
„O, sfântă slăvită mare mucenică a lui Hristos, Fevronia, auzi-ne pe noi, păcătoșii și smeriții, care alergăm cu credință și cu evlavie către ajutorul sfintelor tale rugăciuni, nu ne lăsa pe noi, nevrednicii, care înotăm în valurile tulburi ale veacului de acum.
Sfântă Mare Mucenică, pleacă genunchii tăi cei duhovnicești către Dulcele Iisus, Mirele tău Cel dorit, în a cărui cămară acum te veselești și roagă-L pe El, cu dragostea aceea cu care îl rugai în sfintele tale nevoințe, să ne trimită și nouă, celor săraci și neputincioși, mila și Harul Său, spre ajutor în scârbele și ispitele noastre, care de pretutindeni ne necăjesc pe noi.
Fii mijlocitoare către preasfânta și viața cea îngerească pe care ai avut-o pe pământ. Credem că la orice mijlocire vei fi ascultată de Preabunul Dumnezeu, căci și tu ai plăcut Lui și ai păzit cu mare sfințenie poruncile Lui. Și pentru dragostea Lui ți-ai pus sufletul tău și te-ai adus pe tine jertfă vie, neprihănită și cuvântătoare. Deci, ca o slugă bună și preaînțeleaptă, multă îndrăzneală având către Stăpânul și Dumnezeul nostru Îmblânzește-L pe El, ca nu cu a Sa dreaptă mânie să ne pedepsească pe noi, care în toate zilele și ceasurile îl supărăm cu păcatele noastre, ci cu al Său dar și cu a Sa îndurare să ne ajute nouă să facem voia Lui, spre a scăpa de veșnicile munci și a intra întru fericirea și veselia cea nemărginită. Amin!”
