Din cuprinsul articolului
Vitamina D, cunoscută mai ales pentru legătura cu sănătatea oaselor și imunitatea, intră din nou în atenția cercetătorilor pentru un efect mai puțin așteptat: reducerea riscului de diabet de tip 2 la unele persoane cu prediabet.
Un nou studiu publicat în JAMA Network Open arată că suplimentarea cu doze mari de vitamina D a fost asociată cu un risc cu 19% mai mic de progresie spre diabet, dar numai la participanții care aveau anumite variante ale genei receptorului pentru vitamina D.
Rezultatele nu înseamnă că toate persoanele cu prediabet ar trebui să ia vitamina D în doze mari. Studiul indică mai degrabă o direcție de medicină personalizată: în viitor, testarea genetică ar putea ajuta medicii să identifice pacienții care ar beneficia mai mult de acest tip de intervenție. Cercetarea a analizat date genetice de la 2.098 de participanți din studiul clinic D2d, unul dintre cele mai mari studii despre vitamina D și prevenirea diabetului de tip 2.
Ce au descoperit cercetătorii
Studiul publicat în JAMA Network Open a pornit de la o întrebare simplă: de ce unii pacienți cu prediabet par să răspundă mai bine la suplimentele cu vitamina D, iar alții nu?
Cercetătorii au revenit asupra datelor din studiul D2d, care testase administrarea zilnică a 4.000 UI de vitamina D3 comparativ cu placebo la adulți cu prediabet. Studiul inițial nu arătase un beneficiu clar pentru toată populația analizată. Noua analiză a mers însă mai adânc, la nivel genetic.
Autorii au examinat variante comune ale genei receptorului pentru vitamina D. Rezultatul important a fost observat la persoanele cu variantele AC sau CC ale genei ApaI a receptorului pentru vitamina D. În acest grup, vitamina D administrată zilnic a fost asociată cu o reducere de 19% a riscului de progresie spre diabet de tip 2, comparativ cu placebo. Participanții cu varianta AA, aproximativ 30% din grupul analizat, nu au avut același răspuns.
De ce contează receptorul pentru vitamina D
Vitamina D nu acționează singură. Pentru a produce efecte în organism, ea trebuie să se lege de receptorul pentru vitamina D, o structură prezentă în mai multe țesuturi, inclusiv în celulele implicate în reglarea glicemiei.
Dr. Anastassios Pittas, autor senior al studiului și profesor la Tufts University School of Medicine, explică în materialul publicat de Tufts că receptorul pentru vitamina D este mecanismul prin care organismul folosește această vitamină. Dacă receptorul funcționează mai eficient, un nivel mai mare de vitamina D poate susține mai bine procese precum funcția insulinei și controlul glucozei.
Acest lucru ar explica de ce aceeași doză nu are același efect la toți pacienții. La unele persoane, receptorul pare să transmită mai bine semnalul biologic. La altele, o doză mai mare poate să nu aducă un beneficiu măsurabil pentru riscul de diabet.
Prediabetul, etapa în care riscul poate fi întors din drum
Prediabetul apare când glicemia este mai mare decât normalul, dar nu suficient de mare pentru diagnosticul de diabet de tip 2. Este o perioadă importantă, pentru că riscul poate fi redus prin măsuri clare: scădere în greutate, mișcare, alimentație mai bună și controlul factorilor cardiometabolici.
În Statele Unite, peste 115 milioane de adulți au prediabet, potrivit datelor citate în articolul publicat de Prevention. La nivel global, Federația Internațională de Diabet estimează că 1 din 9 adulți trăiește cu diabet, iar peste 4 din 10 nu știu că au boala.
Pentru România, cele mai citate date de prevalență provin din studiul PREDATORR, realizat între 2012 și 2014, care a estimat o prevalență de 11,6% pentru diabet și 16,5% pentru prediabet în populația adultă. Societatea Română de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice a reluat aceste cifre într-un comunicat publicat de Agerpres în 2024.
Nu este primul studiu care leagă vitamina D de riscul de diabet
Noua analiză genetică nu apare izolată. O meta-analiză publicată în Annals of Internal Medicine în 2023 a analizat trei studii clinice randomizate la adulți cu prediabet. După trei ani, diabetul de tip 2 a apărut la 22,7% dintre participanții care au primit vitamina D și la 25% dintre cei din grupul placebo. Diferența a însemnat o reducere relativă a riscului de 15% și o reducere absolută de 3,3% pe trei ani.
Un alt studiu, publicat în Journal of the Endocrine Society în 2025, a analizat date din 10 studii clinice cu aproape 4.500 de adulți cu prediabet. Cercetătorii au observat că 18,5% dintre participanții care au primit vitamina D au revenit la valori normale ale glicemiei, față de 14% în grupul placebo.
Aceste rezultate arată un efect real, dar modest. Vitamina D nu se compară cu impactul schimbărilor de stil de viață, care pot reduce mult mai consistent riscul de diabet la persoanele cu prediabet. Ea poate fi, cel mult, o piesă suplimentară pentru pacienții potriviți.
De ce vitamina D ar putea influența glicemia
Mecanismele nu sunt complet lămurite, dar există câteva explicații biologice posibile. Receptorii pentru vitamina D sunt prezenți în celulele beta pancreatice, celulele care produc insulină. Insulina este hormonul care ajută glucoza să intre în celule, unde este folosită ca sursă de energie.
Vitamina D ar putea influența sensibilitatea la insulină, inflamația și funcția celulelor beta. În plus, nivelurile scăzute de vitamina D sunt frecvent întâlnite la persoanele cu obezitate, sedentarism sau alte probleme metabolice, factori care cresc la rândul lor riscul de diabet.
Totuși, această relație este greu de interpretat. Un nivel mic de vitamina D poate fi o cauză parțială, un marker al unui stil de viață mai puțin sănătos sau ambele. De aceea, studiile clinice randomizate sunt importante, iar noile analize genetice pot arăta de ce rezultatele diferă de la un pacient la altul.
Ce înseamnă „doză mare” de vitamina D
În studiul D2d, doza folosită a fost de 4.000 UI pe zi, adică aproape de limita superioară tolerabilă stabilită în trecut pentru adulți. Dr. Anastassios Pittas explică în materialul citat de Prevention că, tradițional, dozele peste 4.000 UI/zi au fost considerate „mari”, dar în practică medicii se uită tot mai mult la nivelul din sânge al 25-hidroxivitaminei D, nu doar la numărul de unități din supliment.
Unele persoane ating niveluri adecvate cu doze mici. Altele au nevoie de doze mai mari, mai ales dacă au deficit, obezitate, absorbție intestinală redusă sau expunere mică la soare. Tocmai de aceea, suplimentarea în doze mari fără analize poate fi riscantă.
Vitamina D este liposolubilă, ceea ce înseamnă că se poate acumula în organism. Excesul poate duce la hipercalcemie, greață, slăbiciune, tulburări de ritm, pietre la rinichi și probleme renale. Dozele mari trebuie discutate cu medicul, mai ales la persoanele cu boli renale, tulburări ale calciului sau tratamente cronice.
De unde știi dacă ai nevoie de supliment
Cel mai simplu indiciu vine din analiza de sânge pentru 25-hidroxivitamina D. Aceasta arată rezervele organismului. Dacă nivelul este scăzut, medicul poate recomanda suplimentare și repetarea analizei după o perioadă.
Testarea genetică pentru variantele receptorului vitaminei D nu este, în prezent, parte din îngrijirea standard a persoanelor cu prediabet. Autorii noului studiu spun că rezultatele pot deschide calea pentru selecția mai bună a pacienților în viitor, nu că testarea ar trebui făcută de rutină de acum.
Pentru moment, o abordare realistă ar fi următoarea: persoanele cu prediabet pot discuta cu medicul despre verificarea nivelului de vitamina D, mai ales dacă au risc de deficit. Suplimentarea are sens când există deficit sau când medicul consideră că beneficiul poate depăși riscurile.
Cine are risc mai mare de deficit
Deficitul de vitamina D este mai probabil la persoanele care stau puțin la soare, la adulții în vârstă, la cei cu pielea mai închisă, la persoanele cu obezitate, la pacienții cu boli digestive care afectează absorbția și la cei care urmează anumite tratamente cronice.
În țările europene, inclusiv România, nivelurile pot scădea în sezonul rece, când expunerea la soare este redusă. Alimentația poate contribui, dar este greu ca necesarul să fie acoperit doar din alimente. Surse utile sunt peștele gras, ouăle, lactatele fortificate, unele cereale fortificate și suplimentele prescrise în funcție de analize.
Ce nu trebuie înțeles greșit
Studiul nu spune că vitamina D previne diabetul la oricine. Nu spune nici că o persoană cu prediabet poate evita diabetul doar cu un supliment. Diferențele observate în studiile clinice sunt moderate, iar efectul pare mai vizibil la anumite subgrupuri.
Cea mai puternică intervenție pentru prediabet rămâne combinația dintre scădere ponderală, alimentație echilibrată și activitate fizică. În studiile clasice de prevenire a diabetului, schimbările de stil de viață au redus mult riscul de progresie, mai ales la persoanele care au slăbit și au crescut nivelul de mișcare.
Vitamina D poate intra în discuție ca sprijin, nu ca înlocuitor. Pentru un pacient cu prediabet și deficit confirmat, corectarea deficitului este rezonabilă. Pentru un pacient cu nivel normal și fără indicație medicală, dozele mari nu sunt justificate doar pentru „siguranță”.
Cum arată prevenția reală a diabetului de tip 2
Pentru persoanele cu prediabet, medicii insistă pe câteva direcții simple, dar greu de menținut fără sprijin:
-
scădere în greutate, dacă există exces ponderal;
-
cel puțin 150 de minute de activitate fizică moderată pe săptămână;
-
reducerea băuturilor îndulcite și a alimentelor ultraprocesate;
-
mese cu fibre, proteine și carbohidrați de calitate;
-
somn suficient;
-
controlul tensiunii arteriale și al colesterolului;
-
monitorizarea glicemiei și a hemoglobinei glicozilate.
Vitamina D poate fi adăugată în acest tablou dacă există deficit sau dacă medicul consideră că pacientul ar putea avea beneficiu. Nu trebuie însă tratată ca scurtătură.
Ce ar trebui să întrebi medicul dacă ai prediabet
Pentru cineva care a primit diagnosticul de prediabet, discuția cu medicul poate include câteva întrebări concrete:
| Întrebare | De ce contează |
|---|---|
| Care este glicemia mea à jeun și cât este HbA1c? | Arată cât de aproape ești de pragul diabetului |
| Ar trebui să îmi testez vitamina D? | Poate identifica un deficit ușor de corectat |
| Am nevoie de supliment sau doar de alimentație și expunere la soare? | Evită dozele inutile |
| Ce doză este sigură pentru mine? | Doza depinde de analize și de istoricul medical |
| Când repet analizele? | Arată dacă organismul răspunde |
| Ce schimbare are cel mai mare efect asupra riscului meu? | Ajută la prioritizarea măsurilor reale |
Medicina personalizată
Cea mai interesantă parte a noii cercetări nu este doar cifra de 19%, ci faptul că efectul depinde de genetică. Aceasta este direcția în care se îndreaptă o parte din prevenția metabolică: același nutrient, aceeași doză și aceeași boală de risc pot avea rezultate diferite în funcție de biologia fiecărui pacient.
Dacă rezultatele vor fi confirmate în alte studii, medicii ar putea folosi, în viitor, un set de date mai precis: nivelul de vitamina D din sânge, riscul metabolic, istoricul familial și profilul genetic. În locul unei recomandări generale, pacientul ar putea primi o intervenție mai bine țintită.
Pentru moment, aceasta rămâne o ipoteză promițătoare, nu o rutină clinică.
De reținut
Vitamina D ar putea reduce riscul de diabet de tip 2 la unele persoane cu prediabet, mai ales la cele cu anumite variante ale receptorului pentru vitamina D. Noul studiu din JAMA Network Open arată o reducere de 19% a riscului la un subgrup genetic, iar alte analize au indicat beneficii moderate în populația cu prediabet.
Mesajul corect este însă prudent: vitamina D nu este un tratament pentru prediabet și nu înlocuiește alimentația, mișcarea și scăderea în greutate. Poate fi utilă când există deficit sau când medicul o recomandă într-un plan personalizat.
Pentru pacienți, primul pas nu este o doză mare luată din proprie inițiativă, ci o analiză de sânge și o discuție medicală. În prevenția diabetului, suplimentele pot ajuta doar atunci când sunt folosite cu rost, în contextul potrivit.
