Irina Lungu

Se spune despre un medicament care dezlipeste si indeparteaza keratina de piele. Keratoliticele sunt indicate in afectiunile in care stratul cornos al epidermului produce un exces de keratina (veruci, psoriazis, unele forme de acnee etc.). Ele sunt folosite mai ales in aplicatii locale (creme, solutii). Uneori, keratoliticele pot provoca alergii sau iritatii, mai ales daca se aplica din greseala pe ochi, pe mucoase sau pe leziuni unde pielea este deschisa (plaga, eczema acuta). Retinoidele sunt teratogene (la originea malformatiilor fatului).

Afectiune cutanata caracterizata printr-o hiperkeratoza (ingrosire a pielii) a palmelor si a suprafetelor plantare. Unele forme ale keratodermiei palmoplantare sunt ereditare. Altele, zise dobandite, sunt consecinte ale unor traumatisme repetate (activitati manuale care genereaza calozitati), ale unei infectii (sifilis, gonococie), ale unei intoxicatii (arsenic), ale unei boli dermatologice (eczema, lichen, psoriazis). Tratamentul este, pentru keratodermiile dobandite, cel al bolii in cauza si, pentru toate formele, aplicarea de keratolitice (medicamente pe baza de uree sau de acid salicilic) si eventual administrarea de retinoide pe cale orala.

Deformare in forma de con a corneei legata de o subtiere a acesteia ca urmare a unei anomalii a colagenului sau. Un keratocon, de cauza necunoscuta, prezinta adesea un caracter ereditar si poate insoti alte anomalii ca trisomia 21 (mongolismul) sau atopia (predispozitia la alergie). Simptome si semne -Keratoconul se manifesta printr-un astigmatism care apare tardiv, creste treptat si devine din ce in ce mai neregulat. In paralel, corneea continua sa se subtieze si pot aparea opacitati in jurul zonei deformate, antrenand o scadere a acuitatii vizuale. In majoritatea timpului evolutia este foarte lenta, intinzandu-se pe mai multi ani. Tratament -Acesta face apel la corectarea astigmatismului cu ochelari apoi, atunci cand acesta devine prea important, cu lentile de contact de un anumit fel. Pentru a preveni perforarea corneei foarte subtiate, este necesar sa se procedeze la o grefa de cornee, care da rezultate deosebit de satisfacatoare in majoritatea cazurilor. Sinonim: keratocon.

Excizia chirurgicala a unei portiuni din cornee.

Preparat dietetic pentru sugari, cuprinzand lapte, faina de grau, extract de malt Keller si apa.

Nivel al potasiului in urina. Kaliuria este cuprinsa in mod normal intre 35 si 80 milimoli in 24 ore.

Boala parazitara a omului si cainelui, provocata de infestarea cu un protozoar flagelat din genul Leishmania. Leishmaniile traiesc si se multiplica in anumite celule ale sangelui si ale maduvei osoase si distrug celulele respective. Leishmanioza viscerala este frecventa in regiunile tropi cale si mediteraneene (intre care si sudul Frantei) si afecteaza mai curand copilul decat adultul. Contaminare -O leishmanioza viscerala se transmite omului si cainelui prin intepatura unor insecte mici, flebotomii. Acestea, dupa ce au intepat un om sau un caine atins de leishmanioza, sunt purtatoare ale parazitului, care se dezvolta si se multiplica in organismul lor. De obicei cainele familiei se afla la originea declansarii unei leishmanioze viscerale. Simptome -Durata de incubatie este foarte variabila, de la cateva saptamani la cateva luni, chiar mai multi ani, dupa starea imunitara a purtatorului. Simptomele apar treptat: slabire, oboseala, paloare,dispnee si mai ales febra neregulata persistenta cu, in aceeasi zi, varfuri de temperatura de 4O-41C si scaderi mai mult sau mai putin rapide. Volumul ficatului si al splinei cresc. Uneori apar ganglioni mari la gat si axilar. Bolnavul mai sufera de diaree si, in stadiul avansat al bolii, se formeaza pete intunecate pe piele. Tratament Medicul prescrie lomidina, antimoniat, antibiogluconat de meglumina si amfotericina B. Actiunea acestor substante consta probabil in impiedicarea multiplicarii leishmaniilor si in permiterea fagocitarii parazitilor de catre celulele sangvine. Acest tratament este eficace, cu exceptia cazurilor de SIDA, si nu se aplica unui caine contagios, care trebuie sacrificat. Aceasta boala este grava si trebuie ingrijita cu atentie, deoarece poate fi mortala. Prevenire -In perioada de timp calda si umeda, este recomandabil sa se utilizeze insecticide pentru a ucide flebotomii si sa se doarma sub o plasa contra tantarilor (musticar) impregnata, de asemenea, cu insecticid (deoarece insectele de dimensiuni mici trec cu usurinta prin ochiurile plasei). Sinonime: febra dumdum, Leishmanioza viscerala,febra neagra.

Fiecare dintre cele patru vene mari ale gatului. Venele jugulare sunt situate de fiecare parte a gatului. Ele conduc sangele de la regiunea cervicala spre inima. Patologiile venelor jugulare sunt rare: trombozele apar in mod exceptional, ca si compresiile externe.

Unitate de masurare a energiei si a lucrului mecanic, egala cu lucrul mecanic efectuat de o forta de un newton cand punctul ei de aplicatie se deplaseaza cu un metru in directia si sensul fortei.

Interventia chirurgicala prin care se indeparteaza o portiune din jejun.

Proprietatea unui corp de a se comporta la fel in toate directiile din punct de vedere optic, datorita faptului ca ii lipseste o organizare sistematica a traiectoriei electronului de legatura.

Compus organic, ester al acidului izotiocianat, ce contine radicalul anionic SCN-.

Sensibilitate patologica in care durerea, frigul sunt percepute ca senzatie de caldura.

Operatie chirurgicala constand in inlocuirea vezicii cu o portiune de ileon (ultima parte a intestinului subtire).

Gradul cel mai avansat de oligofrenie, in care functiile psihice chiar cele mai elementare nu sunt evoluate, ceea ce duce la incapacitatea dezvoltarii limbajului si needucatibilitatea. Idiotie amaurotica – degerescenta cerebromaculara. Idiotie mixedematoasa – tulburare de dezvoltare neuropsihica, datorita hipertiroidismului congenital sau infantil. Idiotie mongoloida – Boala sau sindromul Down.

Colorare in galben a pielii, scleroticii (albul ochiului) si a mucoaselor, din cauza acumularii, in sange, a bilirubinei (pigment derivat din hemoglobina). Icterul corespunde termenului „galbinare” din limbajul curent. Exista doua tipuri de bilirubina: bilirubina zisa libera sau „neconjugata”, produsa in cursul distrugerii globulelor rosii, insolubila in apa si netrecand in urina, se transforma in ficat, prin legare de albumina, in bilirubina zisa „conjugata”, solubila in apa si excretata in urina. Din acest motiv se disting doua mari tipuri de icter, dupa tipul de bilirubina in cauza: primul este legat de o distrugere excesiva de globule rosii (anemie hemolitica) sau de un deficit enzimatic ereditar al celulelor hepatice (sindromul lui Gilbert); al doilea se manifesta in cursul bolilor de ficat si ale cailor biliare (hepatita virala sau toxica, infectie bacteriana, ciroza, febra glabena, tumora maligna, litiaza infectata).

Abreviere pentru Injectarea intracitoplasmatica a spermatozoidului – o tehnica utilizata in reproducerea umana asistata.

Sufix care introduce in termeni referirea la o boala.

Efuziune de sange in camera anterioara a ochiului, intre cornee si iris. Hyphemele sunt consecinta, in principal, a contuziilor oculare, care provoaca o sangerare a irisului. Hyphema se manifesta sub forma unui nivel orizontal de sange, vizibil prin cornee. Tratament – De cele mai multe ori hyphema se resoarbe de la sine. Doar in mod exceptional trebuie intervenit chirurgical pentru evacuarea sangelui.

Hormon secretat, in principal, de catre placenta in timpul primelor luni de sarcina. Sinonime: coriogonadotrofina, hormonul corionic gonadotrofic, gonadotrofina corionica umana.

Metoda de pregatire a nasterii care utilizeaza pipaitul pentru a-i face inainte de nastere sa comunice precoce copilul si viitorii lui parinti. Haptonomia este predata de medici sau de moase in unele maternitati sau in cursul consultatiilor particulare la cabinet. Pregatirea incepe in luna a 4-a sau a 5-a de sarcina, cand mama incepe sa simta copilul miscand. In timpul sedintelor de haptonomie, parintii invata sa comunice cu copilul lor cu ajutorul mainilor, punandu-le pe pantecul matern, si prin vocile lor. Putin cate putin, copilul se arata sensibil la contact si raspunde solicitarilor venind sa se aseze intre mainile parintilor sai. El face astfel o prima cunostinta cu tatal si mama sa, si dobandeste o mai mare siguranta afectiva. In ce-i priveste pe parinti, acestia invata sa-si asculte copilul si reactiile sale. Pentru mama, sedintele de haptonomie sunt o sursa de destindere si de incredere in ea: muschii ei abdominali si perineali se relaxeaza spontan, facilitand astfel nasterea. Haptonomia acorda in plus un rol foarte important viitorului tata.

Deficienta sau incapacitate mintala, fizica sau senzoriala, partiala sau totala, temporara sau definitiva, cauzata de o alterare a structurilor sau functiunilor psihologice, fiziologice sau anatomice, constituind un dezavantaj social. Sinonime: deficienta, incapacitate, infirmitate.

Perceptii anormale (halucinatii) dar constientizate de catre bolnav ca nefiind reale.

Deformatie opusa hallux-valgus-ului, in care halucele se departeaza de celelalte degete. Este iatrogena (provocata de interventii chirurgicale esuate) si greu tolerata, impunand reinterventia.

Inflamatie acuta si demielinizare (distrugere a tecii de mielina care inconjoara fibrele nervoase) a nervilor periferici, responsabile de paralizii. Sindromul lui Guillain-Baree este cea mai frecventa dintre poliradiculonevrite, afectiuni care au ca trasatura comuna o inflamatie a radacinilor nervilor in punctul lor de emergenta din maduva spinarii. Cauze – Mecanismul acestui sindrom este autoimun, organismul fabricand anticorpi impotriva propriilor lui constituenti. Simptome si semne – Boala cuprinde trei faze: – Prima, care dureaza mai putin de patru saptamani, este caracterizata prin aparitia unei paralizii a membrelor inferioare. Aceasta se intinde apoi simetric la membrele superioare (tetraplegie) si la nervii cranieni, provocand o paralizie faciala, tulburari oculomotorii si tulburari ale deglutitiei. Aceste semne se asociaza frecvent cu manifestari senzitive: furnicaturi, dureri musculare, ale spatelui, in lungul nervilor. In cursul acestei faze poate aparea o paralizie a muschilor respiratori necesitand un tratament de reanimare. – A doua faza este caracterizata prin persistenta, in platou, a semnelor precedente, uneori timp de mai multe luni. – Ceea de a treia faza, care dureaza de la cateva saptamani la mai multe luni, este cea de recuperare, semnele disparand treptat. Tratament si prognostic – Tratamentul consta mai intai in asigurarea respiratiei (ventilatie asistata la nevoie). Unele tratamente vizeaza micsorarea extinderii si a duratei paraliziilor, mai ales in cazurile cele mai grave, recurgand la diferite mijloace: schimbari plasmatice (scoaterea anticorpi lor anormali din plasma bolnavului), injectarea unor doze masive de imunoglobuline pe cale intravenoasa. In majoritatea cazurilor, nu raman sechele si resutele sunt rare.

Inflamatie a mucoasei stomacului si bulbului duodenal (prima portiune a duodenului).

Ablatie chirurgicala partiala sau totala a stomacului. O gastrectomie este o interventie chirurgicala majora, practicata sub anestezie generala. Gastrectomia totala este indicata, in general, pentru un cancer avansat de stomac, iar gastrectomia partiala pentru un cancer intr-un stadiu putin avansat sau pentru un ulcer rezistent la medicatia antiulceroasa. Dupa gastrectomia totala, chirurgul restabileste circuitul digestiv prin imbinarea esofagului cu jejunul (a doua parte a intestinului subtire). Alimentele trec atunci direct in intestin. Gastrectomia partiala indeparteaza doar antrul (partea inferioara) a stomacului, sau cele doua treimi inferioare sau chiar patru cincimi inferioare ale acestuia; chirurgul realizeaza apoi o anastomoza intre partea restanta a organului si duoden (prima parte a intestinului subtire) sau o ansa de jejun, portiunea gastrica destinata sa fie legata de intestin fiind in prealabil ingustata cu scopul de a evita o golire prea rapida a stomacului (sindromul de inundare jejunala). In tratamentul ulcerelor, gastrectomia este asociata unei sectionari a nervilor pneumogastrici (vagotomie tronculara).

Denumire comerciala a vaccinului impotriva virusului papiloma uman.

Formatiune (umflatura) pe traiectul unui vas limfatic sau al unui nerv. Ganglion limfatic – Organ mic ce apartine sistemului limfatic, care joaca un rol fundamental in functia imunitara. Ganglionii limfatici sunt plasati pe traiectul limfei care circula din tesuturi spre sange: regiunea inghinala, regiunea axilara, gat etc. Unii ganglioni sunt superficiali si palpabili la subiectii firavi, altii sunt profunzi si vizibili la examenul radiologic (scaner, imagerie prin rezonanta magnetica).?Un ganglion este constituit din tesut limfoid, tesut in care stau si se multiplica globulele albe de tip limfocite. Patologie: activarea si multiplicarea limfocitelor se traduce printr-o crestere a marimii ganglionului de la cativa milimetri la cativa centimetri. Ganglion nervos – Ingramadire de celule, formand o mica umflatura pe traiectul nervilor. Un ganglion nervos contine corpii celulari ai neuronilor (celule nervoase), micile centre de comanda ale neuronilor ale caror prelungiri formeaza nervii.

Enzima prezenta in mai multe organe si, in mod deosebit, in ficat, facilitand transferul transcelular al acizilor aminati. Concentratia in plasma a gamaglutamil-transpeptidazei, numita si GGT sau gama-GT, creste in cursul a numeroase boli hepatice si, indeosebi, in cursul colestazei sau complicatiilor hepatice ale alcoolismului. Sinonime: gamaglutamil-transpeptidaza sau gama-GT.