Din cuprinsul articolului
Incizii considerabil mai mici, traumă redusă la minimum și recuperare mai rapidă în chirurgia cardiacă pediatrică
Chirurgia cardiacă pediatrică a cunoscut, în ultimele două decenii, o transformare semnificativă, determinată de progresul tehnologic și de rafinarea tehnicilor chirurgicale. Dacă mult timp abordurile clasice, precum sternotomia mediană, au reprezentat standardul în tratamentul malformațiilor cardiace congenitale, astăzi o parte dintre aceste afecțiuni pot fi corectate prin tehnici chirurgicale minim sau microinvazive, atent selecționate în funcție de indicația medicală și aplicabile într-un număr tot mai mare de patologii cardiace.
„Evoluția chirurgiei cardiace pediatrice înseamnă adaptarea abordului chirurgical la fiecare copil în parte, cu tendința clară de a reduce amploarea intervenției și impactul estetic al acesteia. Tehnicile minim și microinvazive ne permit, în cazuri atent selectate, să corectăm afecțiuni cardiace cu o traumă operatorie redusă și cu o recuperare mai rapidă, fără a compromite siguranța intervenției”, a declarat Dr. Theodor Cebotaru, medic primar chirurgie cardiovasculară la MONZA ARES.
Cazuri tratate prin microtoracotomie în practica chirurgicală pediatrică
În practica chirurgicală pediatrică, microtoracotomia este rezervată cazurilor atent evaluate, în care anatomia cardiacă, vârsta pacientului și statusul clinic permit un abord microinvaziv sigur. Intervențiile nu sunt standardizate, ci decise individual, în cadrul unei echipe multidisciplinare care include cardiologi pediatri, radiologi imagiști și anesteziști.
Unul dintre cele mai sensibile cazuri a fost cel al unei fetițe de 3 ani și 7 luni, diagnosticată cu defect septal atrial tip ostium secundum, deja complicat de semne incipiente de hipertensiune pulmonară. Având în vedere riscul progresiei bolii și impactul pe termen lung asupra dezvoltării cardiopulmonare, s-a decis intervenția chirurgicală. Corecția defectului a fost realizată prin microtoracotomie dreaptă, cu o incizie de mici dimensiuni, prin care defectul a fost închis cu petec sintetic. Abordul a permis evitarea sternotomiei și o recuperare postoperatorie rapidă, fără complicații.
Un alt exemplu relevant este cel al unei adolescente de aproape 17 ani, cu defect septal atrial semnificativ, într-un context medical extrem de complex. Pacienta avea un istoric oncologic sever – rabdomiosarcom – tratat prin terapii agresive, asociat cu amputația unui membru inferior. În acest caz, alegerea microtoracotomiei a urmărit limitarea suplimentară a traumei chirurgicale, într-un organism deja supus unor solicitări majore. Intervenția a fost realizată la MONZA ARES cu succes, cu evoluție postoperatorie favorabilă și un impact pozitiv inclusiv asupra reintegrării psihologice a pacientei.
Ambele cazuri au fost tratate de echipa de chirurgie cardiovasculară coordonată de Dr. Theodor Cebotaru, în colaborare cu cardiologi pediatri, anesteziști și specialiști în terapie intensivă pediatrică, decizia terapeutică fiind stabilită în cadrul unei evaluări multidisciplinare – Heart Team.
Chirurgia clasică, necesară în patologiile complexe
Toracotomia clasică sau sternotomia mediană oferă acces larg și control vizual extins asupra structurilor cardiace și rămân indispensabile în anumite malformații congenitale complexe sau în situații instabile din punct de vedere hemodinamic. Aceste aborduri sunt utilizate atunci când siguranța pacientului impune un câmp operator amplu sau când particularitățile anatomice nu permit o abordare limitată.
La copil, însă, chirurgia clasică este asociată cu o traumă operatorie mai mare, durere postoperatorie crescută și perioade mai lungi de recuperare, cu impact asupra reintegrării rapide în activitățile normale pentru vârstă. Aceste aspecte au stat la baza dezvoltării și adoptării progresive a tehnicilor minim și microinvazive.
De ce au apărut abordările minim și microinvazive
Evoluția imagisticii cardiace, creșterea expertizei medicale, miniaturizarea instrumentarului chirurgical și utilizarea sistemelor video de înaltă rezoluție au permis reducerea dimensiunii inciziilor, fără a compromite siguranța sau eficiența actului chirurgical.
În chirurgia cardiovasculară pediatrică, microtoracotomia este indicată în special pentru corecția defectelor septale atriale și pentru anumite intervenții valvulare, la pacienți atent evaluați preoperator. Selecția cazurilor rămâne esențială, iar chirurgia clasică este în continuare necesară în numeroase situații.
Decizia terapeutică și impactul asupra copilului
Alegerea tipului de abord chirurgical nu este automată și nu se bazează exclusiv pe disponibilitatea tehnologiei. Fiecare caz pediatric este analizat individual de o echipă multidisciplinară, care evaluează riscurile, beneficiile pe termen lung și particularitățile clinice ale pacientului.
Pentru copil, utilizarea tehnicilor minim sau microinvazive poate însemna durere postoperatorie redusă, mobilizare mai rapidă, spitalizare mai scurtă și o revenire timpurie la activitățile zilnice.
O schimbare de paradigmă
Evoluția chirurgiei cardiace pediatrice reflectă o schimbare de paradigmă în medicina modernă: intervenții adaptate pacientului, în locul soluțiilor universale. Succesul acestui tip de abord depinde de experiența echipei chirurgicale, selecția corectă a cazurilor și decizia multidisciplinară – elemente esențiale în tratamentul modern al copiilor cu afecțiuni cardiace.
