Din cuprinsul articolului
Fericirea este o artă care se deprinde foarte ușor, susține psihologul colaborator al Doctorului zilei, Eveline Osnaga. Cu toții putem fi fericiți, dacă învățăm unde să o căutăm și, mai ales, cum să o găsim
Sunt zeci de definiții pentru fericire și, poate, niciuna perfectă. Platon credea, spre exemplu, că fericirea este compusă din cinci părți: o parte este a lua hotărâri bune; a doua este aceea de a avea simțuri bune și sănătate trupească; a treia înseamnă că ai reușite în ceea ce întreprinzi; a patra e buna reputație printre oameni și a cincea, abia, abundența de bani și a bunurilor folositoare în viață. Jules Renard scria, pe de altă parte, că „dacă s-ar clădi casa fericirii, cea mai mare încăpere ar fi sala de așteptare”. În interviul din acest număr al Doctorului zilei, psihologul Eveline Osnaga înclină, însă, spre spusele lui Douglas William Jerrold: „Nu-ți căuta fericirea în curtea altuia, pentru că ea se ascunde întotdeauna în casa ta”.
– Doctorul zilei: Cum definește un psiholog fericirea? Este tangibilă fericirea, este ea un vis realizabil pentru omul de rând?
– Psiholog Eveline Osnaga: Conceptul de fericire are multe definiţii. Din punctul meu de vedere fericirea este în lucruri mici, mărunte, care nu costă mult. Este un eveniment important, pe care îl aşteptăm de mult timp, este o surpriză frumoasă din partea colegilor sau a prietenilor, de multe ori fericirea este acolo unde ne simţim acasă. Fericirea este zâmbetul unui copil, este răsfăţul cu prăjitura preferată, momentele frumoase petrecute în intimitatea patului alături de persoana iubită sau momentul în care ni se face dreptate într-o anumită situaţie. Sunt persoane care sunt fericite când îşi beau cafeaua în linişte, am întâlnit persoane care sunt fericite când pot dormi câteva ore în plus sau atunci când au prilejul să stea în natură pentru câteva ore şi chiar atunci când ascultă muzică cu volumul dat la maxim, atunci când conduc maşina. Fericirea ca sentiment sau ca stare, sunt sigură că o experimentăm cu toţii însă nu toţi ştim să ne exprimăm sau să ne manifestăm, iar manifestarea joacă un rol important pentru că ea este cea care face diferenţa între un proces încheiat corect, într-un mod sănătos, şi un act ratat. Fericirea nu trebuie să fie un vis, este o nevoie. Oamenii au nevoie de sentimentul de fericre că să poată funcţiona corect. Fericirea nu ţine de sex, de vârstă, de nivelul de pregătire sau de bunăstarea materială, ceea ce înseamnă că putem fi fericiţi dacă ne dorim, pentru că fericirea de multe ori este o alegere.
Fericirea se învață!
– Este fericirea o artă? Putem să învățăm să fim fericiți?
– Da este o artă şi da… fericirea se învaţă! Sunt fericită că pot să spun asta public pentru că în cabinetul meu o spun cel puţin o dată la două zile! Practic niciodată nu este târziu să învăţăm să fim fericiţi însă diferenţa dintre noi, românii, şi marea majoritate a ţărilor europene este că ei cultivă conceptul de fericire în vieţile copiilor lor. Diferenţa stă în atitudinea părinţilor faţă de cei mici, în cât de destins este mediul familial, în comunicarea cu cei mici, în a nu-l transforma pe copil în copilul perfect şi poate a nu maturiza copilul prematur. În câte familii părinţii îşi întreabă copiii dacă sunt fericiţi? Probabil că nu în multe, dar ce este şi mai trist este că alegem, de cele mai multe ori inconştient, să promovăm tot ce e negativ. Ne plângem că nu avem bani, că şeful are pretenţii prea multe, că soţul sau soţia nu mai sunt cum erau odată, şi odată cu acest gen de abordare şansele să vedem şi partea plină a paharului scad considerabil. Partea bună este că fericirea este că o deprindere, dacă ai experimentat-o în orice moment o poţi folosi, este ca mersul pe bicicletă, totul este să optăm pentru ea. Fericirea devine artă atunci când aparent nu avem multe resurse şi cu toate astea reuşim să ne bucurăm de tot ce este frumos în viaţa noastră.
– Ce trebuie sau ce putem să facem ca să fim fericiți?
– Bună întrebare! Eu cred că înainte de orice trebuie să ne cunoaştem noi pe noi, să ştim ce ne place, ce nu ne place, ce ne dorim şi ce ne relaxează. Aparent banal, dar în realitate aceste aspecte sunt neglijate de foarte mulţi şi atunci nu putem vorbi de cunoaşterea fericirii dacă nu ne cunoaştem noi pe noi. Un alt secret al fericirii stă în a trăi aici şi acum, cu alte cuvinte să nu trăim nici în trecut, dar nici în viitor, ci doar în prezent sau, altfel spus, să nu mutăm problemele de la locul de muncă acasă şi nici pe cele de acasă la serviciu. Fericirea are legătură şi cu stima de sine, dar şi cu a şti să spui NU atunci când simţi că nu vrei, nu poţi sau nu îţi place. Mahatma Gandhi spunea că „Fericirea vine atunci când ceea ce gândeşti, ceea ce spui şi ceea ce faci sunt în armonie” însă pentru a experimenta toate acestea este nevoie să ne cunoaştem noi pe noi şi mai apoi să ne permitem să fim autentici.
Câteva metode de relaxare
– Ai putea să-mi descrii câteva tehnici simple care ne pot face să căpătăm un soi de relaxare?
– Avem nevoie de relaxare şi întra-devăr nu ştim de cele mai multe ori cum să ne relaxăm şi mai ales că o parte din aceste tehnici ne stau la îndemână. Atunci când simţim nevoia să ne relaxăm putem apela la aromaterapie adică să folosim lumânări parfumate, beţişoare parfumate sau de multe ori este suficient să folosim propriul parfum, care ne place. Un alt aspect important îl are meloterapia, putem alege să ascultăm muzică instrumentală de relaxare dar şi muzica preferată. Râsul ajută şi el la relaxare atunci când este autentic şi nu are nimic de a face cu diplomaţia. Cărţile de colorat pentru adulţi ajută şi ele în procesul de relaxare la fel că şi practicarea unui hobby. Sunt multe tehnici, însă o mare parte din ele pot fi experimentate doar în cabinetul de psihoterapie.
Fericirea nu derivă din lucruri materiale sau financiare
– Doctorul zilei: Viețile noastre, așa, de zi cu zi, agitate, cu joburi stresante și puțin timp liber, ne lasă loc de fericire?
– Psiholog Eveline Osnaga: Cu siguranţă putem fi fericiţi atunci când la locul de muncă, spre exemplu, ne iese un proiect sau atunci când ieşim la film şi chiar şi atunci când petrecem câteva ore practicând sportul preferat. Este o iluzie să credem că fericirea derivă din lucruri materiale sau financiare. Am întâlnit oameni mutilaţi sau grav bolnavi care au reuşit să treacă peste respectivele etape traumatizante şi în mare parte este strict legat de atitudinea cu care au acţionat în diverse situaţii. Nu am întâlnit încă oameni bogaţi şi fericiţi, aşa că nu sunt un etalon. Fericirea chiar este o alegere!
