Din cuprinsul articolului
Cu toate că oamenii nu pot mirosi cancerul, odorile asociate cu simptomatologia bolii se pot manifesta, mai ales în stadii avansate.
Pacienții cu cancer care beneficiază de îngrijire paliativă suferă în general de o tumoare care s-a răspândit dincolo de controlul tratamentului. În acest stadiu, îngrijirea la sfârșitul vieții se concentrează pe atenuarea poverii simptomatice a pacienților. Cu toate acestea, îngrijitorii se luptă uneori să facă față mirosurilor neplăcute rezultate din „suprainfecții” și din secreții.
Pacienții rău mirositori în stadii terminale de cancer s-au dovedit adesea o provocare pentru îngrijitori, potrivit Journal of Palliative Care.
Mirosuri NEPLĂCUTE descrise frecvent la pacienții bolnavi de cancer
Revista explică: „Oricare ar fi cauza cancerului primar, pot exista sau coexista trei surse de mirosuri nocive, (inclusiv) necroza, suprainfecția și transpirația și/sau secrețiile.”
În cazul necrozei, mirosul tinde să reflecte țesutul mort sau necrotic sau bacteriile din interiorul unei răni, care poate emana un miros comparabil cu cel al cărnii sau al fructelor în descompunere.
Pentru a preveni alte infecții, experții sfătuiesc orice persoană care simte un miros neplăcut care provine de la o rană deschisă să solicite asistență medicală de la un medic.
În cele mai multe cazuri, un tratament cu antibiotice va fi suficient pentru a elimina infecția, dar ar putea fi necesare măsuri mai riguroase pentru a îndepărta țesuturile moarte din zona afectată.
În cancer, o suprainfecție este definită, în general, ca o infecție care apare în timpul unui tratament cu antibiotice sau în decurs de o săptămână de la întreruperea tratamentului cu antibiotice.
Ca măsură preventivă, orice pacient care suferă de o rană urât mirositoare este încurajat să se adreseze unui medic pentru tratament, în caz contrar simptomele ar putea avansa.
Deși aceste simptome apar în cazul tuturor tipurilor de cancer, cele care sunt cele mai susceptibile de a prezenta simptome la nivelul epidermei sunt diferite tipuri de cancer de piele.
Melanomul
Deși alunițele infectate nu sunt o caracteristică comună a cancerului de piele, ele pot apărea în formele severe ale bolii, cum ar fi melanomul.
În cazul melanomului metastatic, boala se răspândește adesea la nivel intern, la organe, dar în unele cazuri există țesut infectat care imită infecțiile fungice.
În stadiile inițiale, cel mai frecvent întâlnit semn al cancerului de piele se modifică la pistrui și alunițe existente sau apar altele noi.
Alunițele și pistruii conțin celule cunoscute sub numele de melanocite, care sunt responsabile de producerea unor zone concentrate de melanină – pigmentul pielii.
Atunci când melanocitele sunt deteriorate de piele, acestea se transformă în celule canceroase care pot produce semne ciudate precum sângerări.
70 la sută dintre melanoame sunt o aluniță nouă
Doctorul Ross Perry, de la lanțul de clinici pentru piele Cosmedics, a declarat: „70 la sută dintre melanoame sunt o aluniță nouă și de aceea este întotdeauna important să fim vigilenți și să verificăm în mod regulat dacă există alunițe noi, dar și alunițe în schimbare sau alunițe anormale.”
Expertul a continuat: „Cancerul de piele apare adesea în două forme. Aveți tipul de melanom al cancerului de piele, care este adesea cel mai îngrijorător și cel care are cel mai mare risc de răspândire în alte părți ale corpului.
„Cancerul de piele non-melanom, care este un alt tip de cancer de piele, este direct legat de expunerea la soare și […] apare de obicei la 50, 60 [și] 70 de ani.
„Cu toate acestea, aceasta este o formă mai puțin agresivă de cancer de piele și nu este atât de mult o aluniță, ci este mai degrabă un fel de pata roșie a unei umflături în piele care poate fi adesea dureroasă, poate provoca mâncărimi sau sângera.”
