Din cuprinsul articolului
Cunoscută din vechime drept una dintre cele mai valoroase plante medicinale, rostopasca (Chelidonium majus) a fost considerată de romani un dar divin, de unde și denumirea ei științifică: Chelidonium, adică “darul cerului”. Utilizată din Antichitate în medicina tradițională, planta este astăzi redescoperită și validată de numeroase studii științifice moderne pentru proprietățile sale antimicrobiene, hepatoprotectoare și antispastice.
Tradiție și simbolism: planta soarelui
Rostopasca era culeasă de vechii vraci doar la “crucea zilei”, atunci când soarele era în zodia Leului. Se spunea că își atinge puterea maximă în acele momente și că seva portocalie care se scurge din tulpină are o energie vindecătoare comparabilă cu forța soarelui. Acest simbolism se păstrează și azi, în convingerea populară că rostopasca este mai eficientă dacă este recoltată cu respect față de natură.
Utilizări medicinale: peste 150 de afecțiuni tratate
Rostopasca este folosită de fitoterapeuți în peste 150 de tipuri de afecțiuni, dintre care unele grave, cum ar fi bolile hepatice sau chiar forme incipiente de cancer. Printre cele mai cunoscute beneficii ale sale se numără:
- Rol antioxidant – conține alcaloizi izochinolinici și flavonoizi, două substanțe recunoscute pentru proprietățile lor antioxidante;
- Stimularea secreției de bilă – producția crescută de bilă contribuie la o digestie eficientă, facilitând descompunerea grăsimilor și eliminarea substanțelor toxice;
- Susținerea sănătății vezicii biliare – combinația de rostopască și turmeric poate reduce crampele, durerile abdominale și balonarea;
- Reducerea simptomelor artritei reumatice – afecțiune autoimună care presupune atacul sistemului imunitar asupra articulațiilor; extractul de rostopască ajută la blocarea proteinelor inflamatoare, reducând edemele, durerile și inflamațiile;
- Rol antimicrobian – rostopasca contribuie la eliminarea microorganismelor care cauzează infecții, inclusiv Stafilococul Auriu, conform unui studiu realizat de China Medical University;
- Ameliorarea și îndepărtarea negilor – datorită conținutului de latex bogat în cisteină-protează, este utilizată tradițional pentru tratarea negilor;
- Tratarea Sindromului de Intestin Iritabil (SII) – tinctura pe bază de rostopască poate calma simptomele SII, iar suplimentele din plantă ajută la reducerea durerilor abdominale;
- Reducerea eczemelor – aplicarea sevei de rostopască pe piele poate contribui la ameliorarea dermatitei atopice, reducerea roșeții și a mâncărimilor;
- Scăderea colesterolului – berberina din rostopască reduce nivelul colesterolului LDL („colesterolul rău”), inflamația vasculară și sprijină metabolizarea grăsimilor;
- Stimularea imunității – planta este apreciată pentru efectele ei în combaterea infecțiilor (inclusiv ale amigdalelor) și pentru întărirea sistemului imunitar în fața virusurilor și bacteriilor;
- Reducerea simptomelor astmatice – alcaloizii din rostopască pot diminua frecvența atacurilor de astm, calma căile respiratorii și bloca efectele histaminelor;
- Ameliorarea ulcerelor stomacale – extractul ajută la reducerea acidității gastrice, creșterea secreției de mucus protector și blocarea moleculelor inflamatoare.
Forme de administrare și mod de preparare
Planta poate fi administrată sub mai multe forme, fiecare având utilizări precise:
Pulbere: se obține prin măcinarea tulpinilor uscate. Se păstrează în borcane închise ermetic, în locuri întunecoase și reci, maximum 3 săptămâni. Se administrează 1 g (1/4 linguriță), de 3-4 ori/zi, pe stomacul gol.
Tinctură: se macerează 15 linguri de pulbere în 400 ml alcool alimentar de 50°. După 14 zile, se filtrează și se administrează 50-100 de picături, de 4 ori/zi, diluate în apă.
Infuzie combinată: se macerează 3-4 linguri de plantă în 500 ml apă rece timp de 8-10 ore, apoi planta se fierbe separat în altă jumătate de litru de apă. Cele două extracte se combină. Se folosește extern: comprese, gargară, băi.
Cataplasme: frunzele mărunțite se înmoaie în apă caldă (40–50°C) și se aplică direct pe zona afectată, acoperite cu tifon. Se lasă o oră.
Ceai: o linguriță de plantă uscată la o cană de apă fierbinte. Se beau maximum 3 căni pe zi, timp de 10 zile.
Substanțe active și efecte științifice
Rostopasca este bogată în:
- Alcaloizi izochinolinici (chelidonină, sanguinarină) – cu rol antitumoral și analgezic;
- Flavonoide – antioxidante;
- Berberină – scade colesterolul LDL, reduce inflamația vasculară.
Potrivit unui studiu al China Medical University, extractele din rostopască au demonstrat eficiență în combaterea Stafilococului Auriu, o bacterie rezistentă la antibiotice.
Cum se culege și se păstrează corect
- Se recoltează doar partea aeriană (tulpini, frunze, flori), pe vreme însorită, fără ploaie;
- Se usucă în strat subțire, în locuri umbrite și aerisite;
- Din 500 g de plantă proaspătă se obțin ~100 g de plantă uscată;
- Latexul portocaliu proaspăt (din tulpina verde) are cele mai puternice proprietăți, însă se pierde la uscare.
Precauții și contraindicații
Deși are beneficii impresionante, rostopasca nu este lipsită de riscuri. Substanțele active pot deveni toxice în doze mari sau în cazuri speciale:
- Contraindicată persoanelor cu afecțiuni hepatice severe, epilepsie sau tulburări cardiovasculare;
- Poate interacționa cu anumite medicamente – consultați medicul;
- Reacții adverse posibile: greață, amețeli, oboseală, febră;
- În doze mari, poate provoca delir, aritmii cardiace, toxicitate hepatică.
Înainte de a începe orice cură sau tratament cu rostopască, consultați un medic fitoterapeut sau un specialist în medicină integrativă. Naturalețea nu înseamnă întotdeauna lipsă de efecte secundare — iar în cazul rostopascăi, „darul cerului” poate deveni periculos dacă este folosit necorespunzător.
