Din cuprinsul articolului
Povestea unei tinere diagnosticate cu un cancer la sân: „Există viață mai bună după cancer.” Iată ce spune Elena, la trei ani după diagnosticul primit:
În urmă cu trei ani, Elena-Theodora Nicolae afla că are cancer. Cum a trecut peste acel moment, ce a făcut în tot acest timp și ce a învățat, ne spune chiar ea.
„Acum, la 3 ani de la diagnostic și operație, ma simt muuult mai puternica, mai sigura pe mine, mai intuitiva. Sincer, sincer mi-ar fi plăcut sa am curaj atunci sa întru în Asociația Imunis.
Citeste si…
Dar eram atât de bulversata încât pentru mine, la momentul ala Cosmina Grigore (președinte Imunis – n.red.) mi se părea ceva greu de atins, ceva ireal, și n-am îndrăznit sa o abordez.
Din punct de vedere fizic sunt în remisie totala, pe interior încă am de rezolvat ceva ecuații.”, spune Elena pentru Doctorul Zilei.
„Rănile încă se vindeca, încă le descopăr, încă învăț mecanisme ample de vindecare, cu ajutorul Cosminei și al fetelor.
Cum a aflat diagnosticul
Rănile au fost provocate de lipsa mea de încredere în propria persoana. Încă descopăr ca să pot vindeca.
Diagnosticul l-am aflat pe 13.05.2019, la o ecografie. Atunci s-a tras semnalul de alarma, după care a urmat biopsia, în vederea tratamentului. A fost carcinom mamar invaziv, stadiul 2.
Am avut intepaturi în san, asta m-a speriat și m-a trimis la ecografie. Însă nu astea au fost semnalele, ci un bob mare în san care tot creștea.
După ecografie, fizic, real nu am mai știut sa ma întorc acasă. Doamna doctor îmi spusese ca „nu îi place” ceea ce vede și ca se impune biopsia.
Atunci am simțit ca-mi fuge pământul de sub picioare. Atunci am realizat cu siguranță că e cancer, deși speram cu toată ființa sa nu fie.
„Când medicul tău îți zâmbește…”
Relația cu medicii și personalul medical este imperios sa fie umana. Deși și lor le e greu, sa fie prea blânzi sau prea empatici.
Comunicarea este extrem de importanta pentru pacienta, si cel mai important, informarea.
Cand medicul tău îți zâmbește și te încurajează, înseamnă enorm. Jumătate din vindecare. Asa am funcționat eu.
Cel mai aproape mi-a fost soțul meu, mama, și câțiva, foarte putini, numărați pe degetele de la o mana prieteni.
Și nu în ultimul rand, o doamna minunata pe care am cunoscut o pe un grup pe suport care mi-a rămas prietena pe viata. Este unul din oamenii foarte importanți din viata mea. Doamna, pacienta și ea.
Ce a învățat-o cancerul…
Acuma vad viata cu alți ochi. Ma bucur de sănătate cel mai mult, prețuiesc altfel timpul, îmi place sa-l onorez și ma înconjor de oameni care îmi plac și de activități pe care le doresc cu adevărat.
Evit sa fac compromisuri sau sa fac lucruri ca „trebuie” sau ca să nu „supăr” pe cineva.
O tona de regrete, ma simteam și vinovata, și rușinata și debusolata. Am regretat ca am făcut lucruri pe care nu le-am dorit doar ca să mulțumesc oameni, oameni care exact în momentele mele grele au ales sa privească înainte și sa-și vadă de viata lor.
Atunci am realizat ca în viata „este despre mine”. Ca eu trec prin iad și trebuie sa trec cu mândrie ca la o petrecere și o sa fie bine.
„Există o viață mult mai bună după cancer”
Vreau sa le transmit ca se poate, ca exista o viata mult mai buna după cancer. Ca viata ii încearcă doar pe cei puternici, ca de fapt acest eveniment nefericit, este, cum spune Cosmina un mentor extraordinar.
Un Guru, cum zice ea. Ca învățăm sa ne întoarcem la noi, sa ne onoram, sa ne iubim sa fim bine cu noi. Sa facem curatenie în viata și în inima.
Sa ne rugam, sa credem în noi în puterea noastră interioara. Exista viata după cancer, ba chiar una fabuloasa, creativa, magica. Am învățat asta de la Cosmina și de la fetele din Imunis, toate absolut magice”, a mai explicat Elena pentru Doctorul Zilei.
