Din cuprinsul articolului
România se află de ani buni în fruntea clasamentului european privind consumul de antibiotice. De altfel, medicii atrag atenția că utilizarea neadecvată a antibioticelor a dus în ultimii ani la o creștere alarmantă a rezistenței antimicrobiene.
Majoritatea antibioticelor sunt administrate în afara spitalelor, direct în comunitate, iar în multe cazuri sunt utilizate pentru afecțiuni pentru care nu sunt necesare, precum răceala sau gripa, boli cauzate de virusuri. Utilizarea excesivă sau incorectă a acestor medicamente contribuie la pierderea eficienței lor.
Antibioticele, cunoscute și sub denumirea de antibacteriene, sunt medicamente utilizate pentru combaterea infecțiilor provocate de bacterii. Ele pot acționa în două moduri: fie împiedică multiplicarea bacteriilor, fie le distrug complet.
Aceste medicamente fac parte dintr-o categorie mai largă, numită antimicrobiene, care include și tratamentele antivirale, antifungice și antiparazitare. Microorganismele care pot provoca boli nu sunt doar bacteriile, ci și virusurile, ciupercile sau paraziții, fiecare necesitând un tratament specific, conform Medicool.
În prezent, majoritatea antibioticelor sunt produse în laborator prin sinteză chimică, deși unele au la bază substanțe naturale produse de anumite microorganisme care își elimină astfel competiția pentru resurse.
Tipurile de antibiotice
Antibioticele pot fi împărțite în două mari categorii, în funcție de modul în care acționează asupra bacteriilor:
- antibiotice cu spectru îngust, care acționează asupra unor bacterii specifice;
- antibiotice cu spectru larg, eficiente împotriva unui număr mai mare de bacterii.
În funcție de structura chimică, acestea sunt clasificate în mai multe grupe, printre care penicilinele, tetraciclinele, cefalosporinele, carbapenemele, macrolidele, chinolonele, sulfonamidele, lincomicinele, aminoglicozidele și glicopeptidele.
De asemenea, antibioticele pot fi diferențiate și după tipul de bacterii pe care le combat: unele sunt eficiente împotriva bacteriilor aerobe, care au nevoie de oxigen pentru a se dezvolta, iar altele împotriva bacteriilor anaerobe, care trăiesc în medii fără oxigen.
Antibioticele, eliberate doar cu rețetă
Deși antibioticele pot salva vieți, utilizarea lor necontrolată poate avea consecințe grave. Spre deosebire de alte medicamente, acestea își pot pierde eficiența dacă sunt administrate frecvent sau fără indicație medicală.
În astfel de situații, bacteriile pot deveni rezistente la tratament, iar infecțiile devin mult mai dificil de tratat. Organizația Mondială a Sănătății avertizează că rezistența bacteriană crește la nivel global, inclusiv în cazul unor antibiotice esențiale.
Pentru a preveni acest fenomen, specialiștii recomandă administrarea antibioticelor doar atunci când sunt prescrise de medic și respectarea strictă a dozelor și duratei tratamentului.
Afecțiunile care necesită tratament antibiotic
Antibioticele sunt indicate în cazul infecțiilor provocate de bacterii, printre care:
- amigdalita streptococică
- infecțiile urinare
- pneumonia bacteriană
- tusea convulsivă
- otita medie
- conjunctivita bacteriană
- meningita bacteriană
- anumite infecții ale pielii
- acneea
- diareea infecțioasă
- tuberculoza
- infecțiile renale
- unele boli cu transmitere sexuală, precum sifilisul, gonoreea sau infecția cu Chlamydia
În schimb, antibioticele nu sunt eficiente împotriva bolilor provocate de virusuri, cum sunt răceala sau gripa.
Cum trebuie administrate antibioticele
Durata unui tratament cu antibiotice este, în general, de 5 până la 10 zile, în funcție de tipul infecției și de starea pacientului.
Primele efecte ale tratamentului pot apărea după 48–72 de ore, însă este important ca administrarea medicamentelor să fie continuată pe perioada recomandată de medic. Oprirea prematură a tratamentului sau reducerea dozei poate favoriza apariția rezistenței bacteriene.
De asemenea, consumul de alcool este contraindicat în timpul tratamentului cu antibiotice, deoarece poate reduce eficiența medicamentului și poate afecta ficatul.
