Din cuprinsul articolului
Alzheimer este o boală care determină reducerea dimensiunii creierului bolnavului, ceea ce face ca neuronii din creier să moară în timp.
Așa cum este descris de site-ul Mayo Clinic, „Alzheimer este cea mai frecventă cauză a demenței, un declin treptat al memoriei, gândirii, comportamentului și abilităților sociale. Aceste schimbări afectează capacitatea de funcționare a unei persoane”.
Pentru această boală degenerativă, au fost create diferite medicamente pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor și la încetinirea progresiei bolii Alzheimer; cu toate acestea, până în prezent nu există niciun tratament care să vindece această afecțiune.
„În stadiile avansate, pierderea severă a funcției cerebrale poate duce la deshidratare, malnutriție sau infecții. Aceste complicații pot duce la deces”, relatează site-ul menționat anterior.
Semnul timpuriu al bolii Alzheimer
Cercetările au arătat că nasul tău ar putea deține indicii chiar înainte de apariția problemelor de memorie.
Unul dintre primele semne ale bolii Alzheimer, care este cea mai frecventă formă de demență la nivel mondial, este anosmia (pierderea mirosului) sau hiposmia (miros redus).
Aceste două semnale de alarmă pot apărea înainte de apariția altor semne, putând ajuta la detectarea mai devreme a afecțiunii.
Un studiu, publicat în Journal of Alzheimer’s Disease, a constatat că declinul simțului olfactiv este legat de o acumulare mai rapidă a patologiei legate de Alzheimer observată la scanările cerebrale.
Analizând persoane în vârstă de 70 de ani, echipa de cercetători a observat că cei care nu erau capabili să identifice mirosurile unor obiecte precum trandafirii, lămâile și ceapa erau mai predispuși să dezvolte această afecțiune care le răpește mintea în următorul deceniu.
Willa Brenowitch, autorul principal al studiului, a declarat: „Bulbul olfactiv, care este esențial pentru miros, este afectat destul de devreme în cursul bolii.
„Se crede că mirosul ar putea fi un indicator preclinic al demenței, în timp ce auzul și vederea ar putea avea un rol mai important în promovarea demenței.”
